Data lansării: 2026-01-16
Regizor: Jessica Rizk
Distribuție:
Rating TMDb: 10
Am ieșit din sala de cinema cu un sentiment ciudat, un amestec de fascinație și neliniște. “Cracked” m-a prins de la primele minute și nu m-a mai lăsat să respir până la final. Nu cred că am mai văzut de mult timp un thriller psihologic atât de bine construit.
Povestea, în aparență simplă, te trage într-o spirală de mister și incertitudine. Urmărim un personaj central care se luptă cu proprii demoni, cu o memorie fragmentată și cu o realitate din ce în ce mai distorsionată. Nu știi niciodată ce e adevărat și ce e doar o proiecție a minții lui, iar asta te ține în suspans constant. E ca și cum ai încerca să rezolvi un puzzle complex, cu piese care se schimbă mereu.
Nu o să vă spun nimic despre plot, pentru că aș strica plăcerea de a-l descoperi singuri. Pot doar să vă spun că răsturnările de situație sunt neașteptate și că finalul… ei bine, finalul te lasă cu multe întrebări și cu o senzație de “wow, chiar s-a întâmplat asta?”.
Jessica Rizk a reușit să creeze o atmosferă apăsătoare, claustrofobică, care te face să te simți la fel de confuz și dezorientat ca personajul principal. Camera se mișcă nervos, luminile sunt stranii, iar muzica amplifică starea de tensiune. Totul contribuie la crearea unei experiențe cinematografice intense, care te absoarbe complet.
Iar actorii… pur și simplu incredibili! Interpretarea protagonistului este magistrală. Reușește să transmită perfect fragilitatea, disperarea și lupta interioară a personajului. Fără să exagereze, fără să cadă în melodramatic. Fiecare privire, fiecare gest, fiecare suspin sunt perfect calibrate.
Nu e un film ușor. Nu e genul de film pe care îl vezi ca să te relaxezi după o Zi grea. Te pune la încercare, te face să gândești, te obligă să pui sub semnul întrebării tot ce știi. E un film pentru cei care iubesc misterul, pentru cei care apreciază scenariile inteligente și pentru cei care nu se tem să exploreze zonele întunecate ale psihicului uman.
“Cracked” mi-a amintit de ce iubesc cinema-ul. Pentru că are puterea de a mă transporta într-o altă lume, de a mă face să simt emoții puternice, de a mă pune pe gânduri. E un film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină, un film pe care vrei să-l revezi pentru a înțelege mai bine toate subtilitățile.
Dacă e să-l compar cu ceva, probabil aș spune că are o vibrație similară cu “Memento”.