Data lansării: 2026-03-23
Regizor: Tracey Moore
Distribuție: Rory Coppin
Rating TMDb: 0
Am rămas complet bulversat după ce am terminat de vizionat „Confessions of a Female Serial Killer”. Nu mă așteptam la impactul ăsta! E un documentar care te prinde de la primele cadre și refuză să-ți mai dea drumul până la final, lăsându-te cu un nod în gât și o mulțime de întrebări fără răspuns.
Filmul explorează viața și, mai ales, mintea unei femei acuzate de crimă în serie. Nu e o poveste simplă despre bine și rău, ci o incursiune într-o zonă gri, unde motivațiile sunt obscure și empatia se amestecă cu repulsia. Nu o să vă spun dacă e vinovată sau nu – ăsta e unul dintre misterele pe care le veți dezlega singuri, urmărind mărturiile ei tulburătoare.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care regizoarea, Tracey Moore, a ales să abordeze subiectul. Nu e un documentar senzaționalist, care vânează rating-ul Cu orice preț. E o analiză subtilă, aproape clinică, a psihicului uman, realizată prin intermediul interviurilor cu femeia acuzată, dar și cu detectivi, psihologi și membri ai familiilor victimelor. Vezi durere, frustrare, disperare. Toate extrem de reale.
Rory Coppin, în rolul principal (dacă îl putem numi așa, fiind un documentar), e absolut electrizantă. Are o Prezență magnetică, hipnotizantă, care te face să stai cu sufletul la gură la fiecare declarație a ei. Nu știu cât de mult a regizat-o Tracey Moore, dar combinația dintre regia ei și interpretarea lui Coppin e una extrem de reușită. Nu e vorba doar despre a spune niște cuvinte, ci despre a transmite emoții, a crea o atmosferă de tensiune constantă.
Atmosfera, apropo, este excelent realizată. Filmul e întunecat, claustrofobic, cu o coloană sonoră minimalistă care accentuează senzația de neliniște. Nu te simți ca și cum ai viziona un film, ci ca și cum ai fi prezent în Sala de interogatoriu, alături de anchetatori, încercând să deslușești adevărul.
Ritmul e lent, dar nu plictisitor. Documentarul ia timp să se dezvolte, să construiască tensiunea, să te facă să te atașezi de personaje (sau să le urăști, după caz). Nu e un film pe care să-l vezi dacă vrei să te relaxezi după o Zi grea. E un film care te pune pe gânduri, care te provoacă, care te scoate din zona de confort.
Cred că „Confessions of a Female Serial Killer” e un film potrivit pentru cei care sunt pasionați de psihologie, de crime reale, de documentare care explorează latura întunecată a ființei umane. Nu e un film pentru cei slabi de inimă sau pentru cei care caută o distracție ușoară. E un film intens, greu, dar profund satisfăcător, dacă ești dispus să te lași purtat de poveste. M-a făcut să mă gândesc mult la „The Jinx”. Pur și simplu, nu l-am putut scoate din cap zile întregi.