Data lansării: 2026-01-28
Regizor: Michael Spicer
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut “Closedown” acum câteva seri și încă mă mai gândesc la el. Nu e genul de film pe care-l uiți a doua Zi. Te urmărește, mai ales dacă ești sensibil la temele pe care le abordează. Și, credeți-mă, abordează multe.
Filmul ne aruncă direct în mijlocul unei crize. O criză nu neapărat globală, dar una profund personală pentru personajul principal, pe care-l vedem cum se luptă cu o lume care, pur și simplu, nu-i mai oferă repere. Totul se schimbă brusc, rapid, și el e prins la mijloc, încercând să înțeleagă ce s-a întâmplat și, mai ales, cum să supraviețuiască. Nu e un supraviețuitor în sensul clasic, adică nu se luptă cu hoardele de zombie sau cu tiranii post-apocaliptici. Supraviețuirea lui e mult mai subtilă, mai interioară. E vorba despre a-ți păstra umanitatea într-o lume care pare să o fi pierdut pe a ei.
Spicer reușește să creeze o atmosferă tensionată, claustrofobă, chiar și în scenele care se petrec în spații largi. E o tensiune care te ține pe muchie, te face să respiri greu, să simți anxietatea personajului principal. Nu e un film ușor de digerat, asta e clar. Te pune în fața unor întrebări incomode despre ce am face noi în situații similare, despre limitele noastre, despre ce ne definește ca oameni.
Actorul principal, al cărui nume îmi scapă acum, dar pe care îl țin minte perfect după rolul ăsta, e absolut fenomenal. Reușește să transmită o paletă largă de emoții, de la disperare și confuzie până la o formă ciudată de speranță, toate cu o subtilitate remarcabilă. Nu e nevoie de replici pompoase sau de gesturi teatrale. E suficientă o privire, o tresărire, o ezitare, și știi exact ce simte.
“Closedown” nu e un film pentru toată lumea. Dacă ești în căutarea unui blockbuster plin de efecte speciale și de explozii, mai bine te uiți la altceva. E un film lent, contemplativ, care cere răbdare și atenție. E un film care te face să gândești, să simți, să te pui în pielea altcuiva. E un film care te poate schimba.
Mie mi-a plăcut foarte mult. M-a marcat. M-a făcut să mă întreb ce înseamnă, cu adevărat, să fii om.
Cred că ar putea fi pe gustul celor care au apreciat “Children of Men”.