Data lansării: 2026-01-05
Regizor: Matt Schichter
Distribuție: Geddy Lee, Deryck Whibley, Jim Kerr, Emily Haines, Peter Hook
Rating TMDb: 8
Am așteptat cu sufletul la gură documentarul ăsta. „CFNY: The Spirit of Radio” nu e doar un film, e o capsulă a timpului, o reîntoarcere la o epocă în care radioul chiar conta, în care un DJ putea să-ți schimbe complet perspectiva muzicală. Nu e genul de film pe care-l vezi ca pe o lecție de istorie, ci ca pe o conversație intimă cu oameni pasionați, cu adevărați vizionari.
Regizorul Matt Schichter a reușit ceva incredibil: a capturat nu doar istoria radioului CFNY, ci și spiritul unei generații. E un omagiu adus acelei libertăți nebune, acelui aer de „orice e posibil” care definea scena muzicală alternativă. Nu te aștepta la o biografie secă, plină de date și cifre. E mult mai mult decât atât. E o poveste despre rebeliune, despre curajul de a fi diferit, despre cum un post de radio micuț a putut influența gusturile muzicale a milioane de oameni.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult e modul în care filmul reușește să creeze o atmosferă. Te simți ca și cum ai fi acolo, în studioul de radio, ascultând discuțiile aprinse despre ce trupe merită să fie difuzate și care nu. E o senzație de imediat, de autenticitate, care te prinde de la primele cadre și nu te mai lasă până la final.
Aparițiile lui Geddy Lee (Rush), Deryck Whibley (Sum 41), Jim Kerr (Simple Minds) sunt cireșele de pe tort. Fiecare dintre ei aduce o perspectivă unică, o anecdotă savuroasă, o mărturie despre impactul pe care CFNY l-a avut asupra carierei lor. Emily Haines (Metric) adaugă o notă de sensibilitate, iar Peter Hook (Joy Division/New Order) completează tabloul cu umorul său britanic inconfundabil. Nu e vorba doar de nume mari, ci de oameni care înțeleg cu adevărat ce a însemnat CFNY pentru muzica alternativă.
Nu e un film cu un fir narativ complex sau cu răsturnări de situație spectaculoase. E o poveste simplă, dar puternică, spusă cu sinceritate și pasiune. Te face să te gândești la vremurile în care descopereai muzică nouă prin intermediul radioului, la emoția de a auzi o piesă care te schimba pentru totdeauna.
Recomand filmul ăsta oricui iubește muzica, oricui a fost vreodată fan al radioului, oricui e curios să afle cum un post de radio obscur a putut deveni o forță culturală. E o experiență nostalgică, dar și inspirațională, un memento că, uneori, cele mai importante lucruri se întâmplă în locuri neașteptate. Nu e un film pentru cei care caută senzaționalul sau efectele speciale. E un film pentru cei care apreciază poveștile bine spuse, poveștile despre oameni care au avut curajul să schimbe lumea, câte o melodie la un moment dat.
M-a dus cu gândul la “Dig!”.