Data lansării: 2026-01-20
Regizor: Simeon Hu
Distribuție: Alex Pychtin, Bella La Bruna, Patrick Zappacosta
Rating TMDb: 0
Am văzut aseară ceva… neașteptat. Se numește “Call Me Stepmom, Fxxkboy”. Numele te pregătește, oarecum, pentru ce urmează, dar nu complet. Nu e un film ușor, e adevărat, dar nici nu alunecă în vulgaritate gratuită, cum mă așteptam, sincer. Are un miez de emoție sinceră, ascuns sub straturi de cinism și provocare.
Povestea e despre o femeie, proaspăt intrată într-o familie nouă, cu un soț pe care îl iubește și un fiu vitreg… care o testează la fiecare pas. Alex Pychtin, în rolul fiului vitreg, e absolut electrizant. Are o prezență magnetică, o energie debordantă, dar și o vulnerabilitate ascunsă pe care o simți chiar și când e la cote maxime de aroganță. Bella La Bruna, în rolul mamei vitrege, reușește un echilibru fragil între dorință, frustrare și un fel de înțelegere tăcută. Chimia dintre ei e… palpabilă.
Nu e genul de film pe care îl poți urmări pasiv. Te obligă să te implici, să te întrebi ce ai face în situațiile respective, să te confrunți cu propriile prejudecăți. Nu e un film despre bine și rău, ci despre zonele gri, despre complexitatea relațiilor umane, despre atracție și repulsie.
Simeon Hu reușește să creeze o atmosferă intensă, sufocantă uneori. Te simți ca un voyeur, spionând un univers intim și tulburător. Ritmul e alert, nu te lasă să respiri, dar are și momente de respiro, de tăcere apăsătoare, care amplifică tensiunea. E un film care te lasă cu un nod în gât, cu întrebări fără răspunsuri simple.
Nu e pentru toată lumea, asta e clar. Dacă ești genul de persoană care se simte inconfortabil cu scenele explicite sau cu temele tabu, e mai bine să eviți. Dar dacă ești dispus să te arunci într-o poveste provocatoare, care te scoate din zona de confort, “Call Me Stepmom, Fxxkboy” ar putea să te surprindă. Te va deranja, te va intriga, te va enerva, dar nu te va lăsa indiferent. Și cred că asta e, până la urmă, cea mai mare calitate a unui film: să te facă să simți ceva.
M-a dus cu gândul puțin la “The Dreamers”, dar într-o variantă mult mai modernă și mai directă.