Data lansării: 2026-02-06
Regizor: Ryen McPherson
Distribuție: Amya Stewart, Havon Baraka, Markice Moore, Miles Alexander, Tramaine Bembury
Rating TMDb: 0
Am așteptat “C.R.E.A.M.” cu sufletul la gură, văzând trailerele acelea care promiteau o radiografie dureroasă, dar incredibil de umană, a unei lumi rar expuse pe ecrane. Și pot să spun, fără niciun dubiu, că filmul a livrat. Nu e un basm, nici o poveste idealizată despre depășirea obstacolelor. E o bucată de viață, crudă și neiertătoare, dar presărată cu momente de tandrețe surprinzătoare și cu o solidaritate care te încălzește pe dinăuntru.
Filmul ne aruncă direct în mijlocul vieții lui Malik, un tânăr prins între visurile lui și realitatea implacabilă a străzii. Nu vreau să vă spun ce se întâmplă, dar premisa este simplă: supraviețuirea. Dar, bineînțeles, sub straturile astea de trafic de droguri și violență se ascund straturi mult mai profunde. E o poveste despre loialitate, despre sacrificiu și, mai presus de toate, despre speranța fragilă care supraviețuiește chiar și în cele mai întunecate colțuri.
Ce m-a impresionat cel mai mult e realismul brutal al filmului. Ryen McPherson reușește să creeze o atmosferă sufocantă, te simți claustrofob, prins în capcana asta din care personajele nu par să aibă scăpare. Și asta nu e doar datorită scenariului, ci și a felului în care e filmat. Unghiurile de filmare, culorile, sunetul – totul contribuie la senzația asta viscerală de autenticitate.
Amya Stewart, Havon Baraka și restul distribuției sunt pur și simplu fenomenali. Nu pare că joacă, ci că trăiesc personajele. Amya are o forță incredibilă, transmite o vulnerabilitate sfâșietoare, în timp ce Havon aduce un magnetism periculos, te atrage și te respinge în același timp. Markice Moore aduce o notă de umanitate și umor, care taie din tensiunea constantă.
“C.R.E.A.M.” nu e un film ușor. E dureros, uneori șocant, dar te pune pe gânduri. Nu e pentru cei care caută evadare facilă sau happy end-uri garantate. E pentru cei care sunt dispuși să se confrunte cu realități incomode, pentru cei care vor să vadă o poveste spusă cu onestitate și curaj.
Ritmul e lent, deliberat, oferindu-ți timp să procesezi fiecare detaliu, fiecare emoție. Nu e un film care te bombardează cu acțiune, ci unul care te lasă să simți, să te conectezi cu personajele. Cred că rezonează în special cu cei care au experimentat greutăți, cu cei care au luptat pentru a-și depăși condiția, dar și cu cei care pur și simplu sunt curioși să înțeleagă o lume diferită de a lor.
E un film care te urmărește mult timp după ce se termină. Te face să te întrebi, să te gândești la alegerile pe care le facem, la impactul pe care îl avem asupra celor din jurul nostru. Te face să apreciezi lucrurile mărunte și să nu uiți că, până la urmă, toți suntem conectați.
Dacă aș vrea să-l compar cu ceva, mi-ar veni în minte imediat “Moonlight”.