Data lansării: 2026-01-19
Regizor: Max Palmer
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la proiecția de presă a lui „Bunsen Burning” și, sincer, încă sunt un pic amețit. Nu într-un sens rău, ci mai degrabă ca după o cursă amețitoare cu un rollercoaster emoțional. Mărturisesc, nu știam prea multe despre proiect înainte să ajung la cinema, doar că Max Palmer era la cârmă. Iar dacă-l cunoști pe Palmer, știi că rareori livrează ceva banal.
Filmul ne aruncă direct în mijlocul vieții lui Elias, un chimist genial, dar profund tulburat, care lucrează la un proiect revoluționar. Nu vă spun despre ce e vorba, pentru că e genul de revelație pe care vrei s-o trăiești în sala de cinema. Elias este obsedat, mistuit de această pasiune care-l macină din interior. Îl urmărim cum oscilează între momente de luciditate sclipitoare și prăbușiri abisale, cauzate de presiunea constantă și de demonii personali care-l bântuie.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost interpretarea actorului principal. Nu-i dau numele ca să nu vă influențez experiența, dar omul ăsta *este* Elias. Se simte fiecare ezitare, fiecare scânteie de geniu, fiecare moment de disperare. Cred că e genul de rol care definește o carieră. Și nu e singurul care strălucește. Personajele secundare sunt extrem de bine conturate, fiecare având un rol crucial în evoluția poveștii.
Povestea, apropo, e complexă și plină de întorsături neașteptate. Nu e genul de film pe care-l poți anticipa de la bun început. Te ține în suspans până la ultima secundă, iar finalul, deși ambiguu, te lasă cu multe întrebări și, paradoxal, cu un sentiment de împlinire. Nu-ți oferă răspunsuri facile, te obligă să gândești, să interpretezi. Și asta e un lucru bun, nu?
Palmer reușește să creeze o atmosferă sufocantă, claustrofobică, care reflectă perfect starea mentală a personajului principal. Paleta de culori este dominant rece, iar muzica, subtilă dar omniprezentă, amplifică tensiunea. Ritmul filmului este intenționat lent, dându-ți timp să te conectezi cu personajele, să simți presiunea la care sunt supuse. Nu e un film pentru cei care caută acțiune non-stop. E un film care cere răbdare, atenție și disponibilitate emoțională.
Eu unul, am fost complet absorbit. M-a impresionat modul în care explorează teme precum obsesia, geniul, nebunia și prețul progresului științific. Nu e un film ușor, dar e un film important, care rămâne cu tine mult timp după ce se termină.
Aș spune că „Bunsen Burning” este potrivit pentru cei care apreciază filmele psihologice intense, cu personaje complexe și povești care te provoacă intelectual. Dacă sunteți fani ai dramelor cu substrat filosofic, nu-l ratați. Cred că o să rezoneze mai ales cu cei care au urmărit și apreciat „Pi”.