Data lansării: 2024-08-30
Regizor: Joanne Mitchell
Distribuție: Rebecca Calder, Sacharissa Claxton, Jay Taylor, James Fleet, Jelena Moore
Rating TMDb: 4.6
Am văzut recent „Broken Bird”, un film care, sincer, m-a ținut cu sufletul la gură de la început până la genericul de final. N-a fost genul de experiență pe care o uiți ușor, și scriu despre el mai mult ca să procesez ce-am văzut, decât ca să fac o recenzie academică.
Povestea gravitează în jurul lui Sarah, o tânără interpretată magistral de Rebecca Calder, care se mută într-o casă izolată împreună cu familia ei. De la bun început, ceva nu se leagă. Atmosfera este apăsătoare, un amestec subtil de neliniște și presimțire a pericolului iminent. Și, inevitabil, evenimente stranii încep să se întâmple. Nu e vorba de jump scares ieftine, ci de o tensiune psihologică construită metodic, care te face să te îndoiești de tot ce vezi.
Ceea ce m-a captivat a fost felul în care regizoarea, Joanne Mitchell, a reușit să creeze o atmosferă atât de claustrofobică, chiar și în spațiile largi ale casei. Decorul, lumina, muzica – totul contribuie la senzația constantă de pericol. Nu știi niciodată de unde va apărea amenințarea, și asta te ține în priză.
În plus, personajele sunt complexe și credibile. Nu sunt simple victime sau agresori, ci oameni cu propriile lor traume și motivații. Relația dintre Sarah și tatăl ei, interpretat de Jay Taylor, este în mod special tulburătoare. Pare că ascunde secrete adânci, iar fiecare interacțiune dintre ei este încărcată de subînțelesuri. Nici nu mai zic de rolul lui James Fleet, care aduce un aer misterios și sinistru poveștii. Pur și simplu nu știi de ce parte a baricadei se află.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că filmul nu se bazează pe efecte speciale spectaculoase sau pe gore excesiv. Groaza vine din interior, din fricile și angoasele personajelor. E un film care te pune pe gânduri, care te face să te întrebi ce se întâmplă cu adevărat și dacă ceea ce vezi este real sau doar o proiecție a minții tulburate a lui Sarah.
Mi-a plăcut și modul în care filmul abordează teme complexe, cum ar fi trauma, izolarea și puterea amintirilor. Nu e un film ușor de digerat, dar cu siguranță e unul care te marchează. E un thriller psihologic inteligent, care te provoacă să gândești și să simți. Nu oferă răspunsuri ușoare și nu te ia de mână pentru a te ghida prin labirintul minții lui Sarah.
„Broken Bird” nu e pentru toată lumea. Dacă ești fan al horror-ului clasic, cu monștri și sânge, s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă apreciezi filmele care te fac să te simți inconfortabil, care te lasă cu un gust amar și care te urmăresc mult timp după ce ai ieșit din sală, atunci ar trebui să-i dai o șansă. E un film care cere atenție și care recompensează răbdarea spectatorului.
Mi-a amintit, într-un fel, de „The Babadook”.