Data lansării: 2026-01-30
Regizor: Frederico Felix
Distribuție: Felix Visuals, Felix Visuals, Felix Visuals, Felix Visuals, Felix Visuals
Rating TMDb: 0
„Blooming in Silence” mi-a rămas în minte zile întregi după ce l-am văzut. Nu mă așteptam la asta. E genul de film care te prinde pe nepregătite, aparent simplu, dar cu o profunzime ascunsă, ca o floare care înflorește încet, în tăcere, cum sugerează și titlul.
Povestea urmărește un personaj… fragil. Nu pot să vă spun prea multe despre el, ca să nu vă stric surpriza, dar e cineva care încearcă să își găsească vocea într-o lume care pare să nu-l audă. E un pariu riscant să construiești un film în jurul unei astfel de premize, mai ales dacă vrei să eviți clișeele siropoase. Dar Frederico Felix reușește să păstreze un echilibru fragil, plin de emoție autentică, fără să cadă în melodramatic.
E regie subtilă, asta e clar. Nu e genul de film în care regizorul vrea să iasă în evidență cu efecte speciale sau cadre spectaculoase. Dimpotrivă, totul e concentrat pe emoțiile personajelor, pe gesturile mici, pe priviri. Și aici intervine magia distribuției. Felix Visuals, care joacă rolul principal, e pur și simplu incredibil. Transmite o paletă largă de emoții, de la timiditate la furie surdă, doar cu expresia feței. E un rol dificil, care cere multă sensibilitate, iar Visuals îl abordează cu o delicatețe uimitoare.
Filmul nu are un ritm alert. E un pic lent, contemplativ. Dar asta nu înseamnă că e plictisitor. Din contră, ritmul ăsta te lasă să te scufunzi în atmosfera filmului, să simți emoțiile personajelor, să te conectezi cu povestea la un nivel profund. Și atmosfera e una aparte. E un amestec de melancolie și speranță, de frumusețe și tristețe. E ca o Zi ploioasă de vară, când soarele încearcă să străpungă norii.
Nu e un film pentru toată lumea. Dacă preferi filmele pline de acțiune și efecte speciale, probabil că „Blooming in Silence” nu e pentru tine. Dar dacă ești genul de persoană care apreciază filmele cu emoție, cu personaje complexe, cu povești care te fac să te gândești la viață, atunci ar trebui să-l vezi. E genul de film care te lasă cu un sentiment de melancolie dulce, ca după ce citești o carte bună sau asculți o melodie tristă. Te face să te gândești la lucrurile importante din viață, la relații, la vise, la speranțe. Te face să te simți… viu.
M-a dus cu gândul la “Lost in Translation”.