Data lansării: 2026-02-15
Regizor: Cameron Mosley
Distribuție: Theo Debert, Lulia Steadman, Charles Cornick
Rating TMDb: 0
Am văzut zilele trecute „Bloody Mary” și încă mai am fiori. De obicei nu mă mai sperie nimic în horror, am văzut prea multe, dar ăsta a reușit să mă prindă. Nu știu dacă e atmosfera aia apăsătoare sau modul în care Cameron Mosley a construit tensiunea, dar am stat cu sufletul la gură aproape tot filmul.
Povestea e simplă, la prima vedere, dar tocmai simplitatea o face atât de eficientă. Un grup de prieteni decid să petreacă un weekend într-o cabană izolată, bineînțeles, cu o istorie macabră legată de legenda lui Bloody Mary. Știm cu toții legenda, nu? Stai în fața oglinzii, spui de trei ori numele ei și… boom. Problema e că acești prieteni, mai exact unul dintre ei (Theo Debert, excelent în rolul ăsta), e obsedat de ocultism și vrea să testeze limitele legendei. De aici, totul o ia razna rapid.
Nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi singuri ce se întâmplă, dar pot să vă spun că filmul nu se bazează doar pe sperieturi ieftine. Da, sunt jump scares, dar sunt bine plasate și au un sens. Mai important, filmul construiește o atmosferă constantă de neliniște, de presimțire a ceva rău care urmează să se întâmple. E ca și cum ai simți că ceva te urmărește, chiar dacă nu-l vezi. Și chestia asta, sincer, e mult mai terifiantă decât orice monstru CGI.
Lulia Steadman, o actriță pe care nu o cunoșteam, m-a impresionat foarte mult. Are o prezență magnetică pe ecran și reușește să transmită o vulnerabilitate care te face să empatizezi cu personajul ei. Charles Cornick, în rolul prietenului sceptic, aduce un plus de realism. Are reacții credibile și e practic vocea rațiunii într-un context din ce în ce mai irațional.
Mi-a plăcut foarte mult cum filmul explorează tema vinovăției și a regretului. Legenda lui Bloody Mary e, până la urmă, despre o femeie care a suferit și care caută răzbunare. Filmul sugerează că, poate, monștrii pe care îi creăm sunt, de fapt, reflexii ale propriilor noastre traume și greșeli. E o idee interesantă, care adaugă un strat suplimentar de profunzime filmului.
„Bloody Mary” nu e genul de horror pe care îl uiți a doua Zi. Te lasă cu un sentiment de disconfort, cu o întrebare care bântuie în minte. Te face să te gândești de două ori înainte să te uiți în oglindă în întuneric.
Acum, e important să spun că filmul nu e pentru toată lumea. E destul de violent, are scene intense și abordează teme întunecate. Dacă sunteți sensibili la genul ăsta de conținut, poate ar fi bine să-l evitați. Dar dacă sunteți fani ai horror-ului psihologic, cu atmosferă densă și personaje bine construite, atunci „Bloody Mary” e un film pe care nu ar trebui să-l ratați. Mie mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam.
Mi-a amintit puțin de „The Babadook”.