Data lansării: 2026-02-16
Regizor: Haile Gerima
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am așteptat cu sufletul la gură “Black Lions – Roman Wolves”. Știam că Haile Gerima nu dezamăgește niciodată. Și chiar așa a fost. M-a prins de la primele cadre și m-a purtat într-o călătorie pe care nu o voi uita curând. E genul de film care te lasă cu un nod în gât și cu multe întrebări după ce se termină.
Nu e un documentar ușor, trebuie să recunosc. Nu te ia cu frumosul. Te aruncă direct în mijlocul unei realități crude, fără a edulcora nimic. E o poveste despre identitate, despre rădăcini, despre lupta pentru supraviețuire într-o lume care nu te vrea. Vorbește despre diaspora africană și despre complexitatea relațiilor dintre generații, despre cum se transmit traumele și despre cum se încearcă vindecarea.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care Gerima a reușit să construiască personajele. Nu sunt eroi perfecți, nici victime neajutorate. Sunt oameni cu defecte, cu slăbiciuni, cu dorințe și cu regrete. Sunt, pur și simplu, umani. Și tocmai această umanitate a lor face ca povestea să fie atât de puternică și de emoționantă. Simți fiecare lovitură, fiecare dezamăgire, fiecare moment de speranță.
Mă gândeam zilele trecute la dialogurile din film. Nu sunt artificioase, nu sunt scrise pentru a impresiona. Sunt autentice, sincere, uneori brutale. Par desprinse direct din viața reală. Și asta, cred eu, este una dintre marile realizări ale lui Gerima: capacitatea de a reda realitatea fără a o cosmetiza, fără a o transforma într-un spectacol.
Muzica joacă un rol important în crearea atmosferei. Nu e o muzică pompoasă, ostentativă. E discretă, subtilă, dar reușește să amplifice emoțiile și să te introducă mai profund în starea personajelor. Te simți ca și cum ai fi acolo, alături de ei, trăind aceleași experiențe.
Nu pot spune prea multe despre poveste fără a strica surpriza. Dar pot spune că e o poveste care te pune pe gânduri, care te face să te întrebi despre locul tău în lume, despre responsabilitatea ta față de ceilalți, despre sensul vieții. E genul de film care rămâne cu tine mult timp după ce ai ieșit din sala de cinema.
Cred că “Black Lions – Roman Wolves” este un film pentru cei care caută ceva mai mult decât divertisment. Este un film pentru cei care sunt dispuși să se confrunte cu realitățile dificile, pentru cei care cred că arta poate schimba lumea, pentru cei care nu se tem să simtă. Nu e un film pentru cei care vor o poveste ușoară, optimistă, fără griji. E un film care te provoacă, care te zguduie, care te face să te simți viu.
Regia lui Gerima e impecabilă, subtilă, atentă la detalii. Nu există momente inutile, nu există scene care să nu servească scopului narativ. Totul este gândit, calculat, pus în slujba poveștii. Iar actorii, aleși cu mare grijă, reușesc să transmită emoțiile personajelor cu o intensitate uluitoare. Nu simți că se prefac, ci că trăiesc cu adevărat acele momente.
Ritmul e lent, contemplativ. Nu e un film plin de acțiune, de efecte speciale. E un film care te invită la reflecție, care te obligă să te oprești și să te gândești la ceea ce vezi. Uneori, e chiar dureros să te uiți. Dar e un durere necesară, o durere care te ajută să înțelegi mai bine lumea din jurul tău.
Mi-a adus aminte de “Sankofa”.