Data lansării: 2026-01-18
Regizor: MJ Dixon
Distribuție: Angelique Taylor, Philip Andrew Rogers, Petrina Richardson, Jack Granville, Christopher Morley
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de văzut “Bannister Doll Heist” și încă simt fiori pe șira spinării. Nu știu cu ce să încep, sincer. Mă așteptam la un thriller polițist oarecare, dar am primit o combinație bizară și înfricoșătoare de horror psihologic și crimă sinistră. Un cocktail molotov de nervi, mai bine zis.
Povestea urmărește un grup de spărgători mărunți care pun ochii pe o colecție bizară de păpuși, ascunsă într-o casă aparent părăsită. Credeau că dau lovitura vieții lor, un jaf simplu și rapid. Doar că simplu nu a fost. Și rapid, nici atât. Ceea ce găsesc în acea casă depășește orice coșmar pe care l-ar fi putut imagina. Păpușile alea… nu sunt doar niște obiecte vechi. Au o prezență, o energie cumva malignă, care începe să-i afecteze pe toți.
Regia lui MJ Dixon este impecabilă. Modul în care construiește tensiunea, cum se joacă cu umbrele și lumina, creând o atmosferă sufocantă, e de-a dreptul magistral. Nu e vorba doar de jump scares ieftine, ci de o frică profundă, viscerală, care se insinuează sub piele. Muzica, sau mai bine zis absența ei în anumite momente, amplifică sentimentul de neliniște. Uneori, tăcerea e mult mai înfricoșătoare decât orice efect sonor.
Interpretările actorilor sunt remarcabile. Angelique Taylor, în rolul liderului grupului, este absolut convingătoare. O vezi cum se transformă, cum încrederea ei se erodează treptat sub presiunea evenimentelor. Philip Andrew Rogers, Petrina Richardson, Jack Granville și Christopher Morley completează perfect distribuția, fiecare aducând un plus de autenticitate și complexitate personajelor lor. Nu sunt doar niște victime fără chip, ci oameni cu defecte, cu slăbiciuni, cu speranțe.
Filmul nu este pentru toată lumea. Dacă ești genul care se sperie ușor sau care nu suportă scenele grafice, mai bine stai departe. “Bannister Doll Heist” nu se sfiește să arate ororile la care sunt supuși protagoniștii. E un film brutal, violent, deranjant. Dar dacă ești fan horror și apreciezi un thriller bine construit, cu o atmosferă întunecată și personaje complexe, atunci merită să-i dai o șansă.
Eu am fost captivat de la început până la sfârșit. Ritmul este perfect dozat, alternând momente de acțiune intensă cu secvențe mai contemplative, care permit spectatorului să absoarbă atmosfera și să se conecteze cu personajele. Nu pot să spun mai multe despre poveste, pentru că nu vreau să stric surpriza. Dar pot să spun că finalul m-a lăsat cu gura căscată. Un final ambiguu, care te pune pe gânduri mult timp după ce se termină filmul.
Mi-a amintit, într-un fel, de “The Autopsy of Jane Doe”.