Data lansării: 2026-01-09
Regizor: Harry Higgins
Distribuție: Ciaran Leahy, Dylan Higgins, Harry Higgins
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la “Back to the 80s” și încă simt synth-ul acela dulce și nostalgic vibrând în mine. Nu știu de unde să încep, fiindcă filmul ăsta e un carusel de emoții și referințe la o epocă pe care o iubesc de mic. Nu e doar un omagiu, e o incursiune autentică, cu umor fin și o poveste care te prinde de la primele cadre.
Ideea de bază sună destul de simplă: un trio de prieteni se trezesc cumva transportați înapoi în anii ’80. Dar e felul în care se desfășoară totul, cu toate detaliile atent construite, care face diferența. Nu e vorba doar de haine neon sau coafuri imposibile, ci de esența acelei perioade – muzica, jocurile video, mentalitatea, naivitatea și optimismul debordant. Însă, desigur, nu totul e roz. E de datoria lor să repare ceva (nu vă spun ce!) înainte ca un paradox temporal să distrugă viitorul.
Ciaran Leahy e absolut adorabil în rolul protagonistului, un tip ușor naiv, dar cu o inimă mare. Dylan Higgins aduce un aer de sarcasm binevenit, iar Harry Higgins – ei bine, se vede că s-a simțit ca peștele în apă regizând și jucând în film. Chimia dintre ei e palpabilă și contribuie enorm la veridicitatea poveștii. Regia e inteligentă, cu un ritm bine dozat, alternând momentele de comedie pură cu scene emoționante și secvențe de acțiune bine coregrafiate. Nici nu simți când trec cele aproape două ore.
Filmul nu se ia prea în serios, ceea ce e un lucru bun. Nu încearcă să fie profund sau să transmită mesaje complicate. Scopul său principal e să te distreze și să te facă să zâmbești – și reușește cu brio. Dar, dincolo de umor, se simte o oarecare melancolie. Te face să te gândești la vremurile acelea, la inocența pierdută și la farmecul unei epoci în care viitorul părea infinit de luminos.
Mi-a plăcut foarte mult cum au abordat efectele speciale. Nu au încercat să reinventeze roata, ci au mers pe efecte practice, în stilul filmelor din anii ’80. Asta adaugă un plus de autenticitate și nostalgie. Nu am simțit nicio secundă că mă uit la un film modern cu efecte CGI excesive. Totul pare autentic, organic, cumva…real.
Cred că “Back to the 80s” va fi pe placul tuturor celor care au crescut în acea perioadă sau care pur și simplu sunt fascinați de ea. E un film perfect pentru o seară relaxantă cu prietenii sau familia, cu popcorn și o doză zdravănă de nostalgie. E genul de film pe care îl vei revedea cu plăcere de fiecare dată când vrei să evadezi din realitate și să te întorci, măcar pentru câteva ore, într-o lume mai colorată și mai optimistă. E un antidot perfect pentru cinismul zilelor noastre.
Recomandări? Dacă v-a plăcut “Back to the 80s”, aruncați o privire la “Hot Tub Time Machine”.