Data lansării: 2025-12-29
Regizor: Mihret Ramakers
Distribuție: River de Wit, Mihret Ramakers
Rating TMDb: 0
Am văzut “Baby its cold outside: Starring River de Wit” acum câteva zile și încă mai am senzația aia ciudată, dulce-amară, care te urmărește după un film bun. Nu știu exact cum să-l descriu, dar este un amestec de nostalgie, melancolie și un strop de speranță.
Filmul, în esență, este o poveste despre regăsire. River de Wit o interpretează pe Anya, o tânără care se întoarce în orășelul natal după mulți ani de absență. Nu e o vizită de plăcere, e mai degrabă o fugă. Fuge de o viață care nu i se mai potrivește, de o relație care s-a stins și, poate cel mai important, de amintirile care o bântuie. Orașul, însă, nu o primește cu brațele deschise. Totul pare încremenit în timp, iar oamenii, deși o recunosc, o privesc cu un amestec de curiozitate și reproș.
Anya se reîntâlnește cu vechi prieteni, cu familia, și inevitabil, cu fantomele trecutului. Fiecare interacțiune e ca o mică piesă dintr-un puzzle complicat. Descoperim treptat motivele plecării ei, dramele ascunse sub aparența liniștită a orășelului. River de Wit este absolut superbă în rolul ăsta. Transmite o vulnerabilitate puternică, o fragilitate palpabilă, dar și o forță interioară care mocnește sub suprafață. Ochii ei spun o mie de povești, și chiar dacă uneori nu scoate un cuvânt, simți tot ce simte ea.
Mihret Ramakers, și ca regizor, și ca actriță, reușește să creeze o atmosferă intimă, aproape sufocantă. Cadrele sunt simple, dar pline de detalii, iar muzica, discretă, amplifică stările personajelor. Nu e un film cu artificii vizuale sau cu dialoguri explozive. E un film despre tăceri, despre priviri, despre gesturi mici care spun mai mult decât o mie de cuvinte.
Mi-a plăcut foarte mult felul în care filmul explorează ideea de acasă. Ce înseamnă acasă? E locul unde te-ai născut? E locul unde te simți în siguranță? Sau e locul unde te afli în prezent, indiferent de trecut? Anya e prinsă între aceste definiții, iar călătoria ei e o căutare a răspunsului.
“Baby its cold outside” nu e un film pentru toată lumea. E lent, contemplativ, poate chiar ușor deprimant pe alocuri. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de poveste, să te conectezi cu personajele și să te gândești la propriile tale amintiri și regrete, s-ar putea să te atingă profund. E genul de film care te face să te simți mai puțin singur, care te face să realizezi că toți avem demonii noștri și că e ok să nu fii perfect.
Mi s-a părut că are un vibe similar cu “Manchester by the Sea”.