Data lansării: 2026-02-06
Regizor: Tony Benna
Distribuție: André Ricciardi
Rating TMDb: 0
Tocmai am ieșit de la proiecția filmului „André Is an Idiot” și încă simt un nod în gât. Nu mă așteptam să mă afecteze atât de tare. Nu e genul de documentar care te lovește frontal cu o problemă socială sau cu statistici zdrobitoare. E mai subtil, mai personal, mai… intim.
Filmul îl urmărește pe André Ricciardi, un tip aparent obișnuit, în parcursul lui de Zi cu zi. Nu, nu e un geniu ascuns sau un erou anonim. E doar André, cu frustrările lui mărunte, cu micile lui bucurii, cu visurile lui poate prea mari pentru realitatea în care trăiește. Pare un om destul de banal la suprafață, dar pe măsură ce filmul avansează, începi să înțelegi complexitatea din spatele aparenței. Nu pot să vă spun ce face, ce vrea, sau ce se întâmplă cu el, pentru că asta ar strica tot farmecul. Vreau doar să știți că e un parcurs surprinzător, uneori dureros, alteori amuzant, dar mereu, mereu uman.
Regia lui Tony Benna e incredibil de discretă. Nu simți niciun moment că ești manipulat emoțional. Camera e doar acolo, observând, înregistrând, lăsând povestea să se desfășoare natural. E ca și cum ai fi un muscă pe perete, martor la viața unui om. Iar André Ricciardi… ei bine, el este pur și simplu el însuși. Nu pare să joace, nu pare să se străduiască să fie simpatic sau interesant. E vulnerabil, autentic, imperfect. Și cred că tocmai de asta rezonează atât de puternic.
Mi-a plăcut ritmul lent, contemplativ al filmului. Nu e o cursă nebună spre un deznodământ spectaculos. E mai degrabă o plimbare printr-un peisaj familiar, dar observat cu ochi noi. Te lasă să respiri, să te gândești, să simți. Și emoțiile sunt acolo, prezente, chiar dacă nu sunt expuse ostentativ. Am râs, am fost trist, am simțit un val de empatie… Mi-a amintit de propriile mele lupte, de propriile mele îndoieli. Cred că asta e puterea unui film bun: să te facă să te vezi pe tine în altă persoană.
Nu e un film pentru oricine. Dacă așteptați acțiune, suspans sau efecte speciale, veți fi dezamăgiți. E un film pentru cei care apreciază povestirile intime, pentru cei care sunt dispuși să se uite în oglindă, pentru cei care cred că frumusețea se ascunde în detalii. E un film pentru cei care nu se tem de emoții.
Nu știu ce să mai spun. M-a bulversat un pic. M-a făcut să mă gândesc la multe lucruri. M-a făcut să mă simt mai uman. Merită văzut.
Mi-a amintit de “Manchester by the Sea”.