Data lansării: 1983-01-01
Regizor: Doris Wishman
Distribuție: Samantha Fox, Diane Cummins, Saul Meth, Miriam Meth, William Szarka
Rating TMDb: 4.7
Ah, “A Night to Dismember”… unde să încep? Mai bine zis, de unde să supraviețuiești după experiența asta cinematografică! Nu e genul de film pe care îl urmărești într-o seară relaxantă. Dimpotrivă, e genul de film pe care îl urmărești când vrei să te simți ușor inconfortabil și să te întrebi ce naiba ai urmărit, de fapt.
Povestea? Ei bine, e… specială. O tânără se trezește fără memorie, iar în jurul ei încep să apară cadavre. Pare simplu, nu? Dar modul în care Doris Wishman alege să ne prezinte această poveste e totul, dar nu simplu. Atmosfera e greoaie, sufocantă, plină de tensiune. E o tensiune care nu te lasă să te simți confortabil nici măcar o secundă. Te simți ca un intrus într-un coșmar bizar.
Nu te aștepta la efecte speciale de ultimă generație. Aici farmecul – dacă putem spune așa – vine din simplitatea brută a execuției. E un gen de horror care se bazează mai mult pe sugestie și pe starea generală de neliniște decât pe gore explicit. Și, sincer, e mult mai eficient așa. E o tortură lentă, o dezvăluire treptată a unui mister care devine din ce în ce mai straniu pe măsură ce avansează filmul.
Actorii… să zicem că nu sunt pe cale să primească Oscaruri. Dar, cumva, tocmai această naturalețe – poate chiar amatorism – contribuie la autenticitatea experienței. Nu sunt perfecți, sunt reali. Sau cel puțin, par reali într-un univers complet nebunesc. Samantha Fox, Diane Cummins, Saul și Miriam Meth, alături de William Szarka, contribuie la tabloul de ansamblu al unui film care nu încearcă să fie mai mult decât este: un horror exploitation de serie B, făcut cu pasiune și o doză zdravănă de nebunie.
Regia lui Wishman e… unică. Stilul ei e greu de definit, dar ușor de recunoscut. E un amestec de cadre ciudate, montaje abrupte și o atmosferă generală de delir. Te face să te simți dezorientat, ca și cum ai fi prins într-un vis febril. E un stil care nu va fi pe placul tuturor, dar care, odată ce te prinde, te captivează complet.
Ritmul filmului e… să zicem că nu e pentru cei cu așteptări de la Hollywood. E lent, deliberat, uneori chiar frustrant. Dar tocmai această lentoare contribuie la atmosfera generală de neliniște. E ca și cum ai aștepta să se întâmple ceva teribil, și știi că se va întâmpla, dar nu știi când. Și tocmai această incertitudine te macină încetul cu încetul.
Cui i-aș recomanda “A Night to Dismember”? Cu siguranță nu persoanelor care se sperie ușor sau care caută un horror cu efecte speciale spectaculoase. E un film pentru cei care apreciază genul exploitation, pentru cei care sunt curioși să vadă ce se întâmplă dincolo de mainstream, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați într-o călătorie cinematografică bizară și, uneori, chiar deranjantă. E un film care te pune la încercare, care te scoate din zona de confort și care te face să te întrebi ce naiba tocmai ai urmărit. Dar, în același timp, e un film care te poate fascina prin originalitatea și prin curajul său.
E genul de film pe care îl vei uita greu. Fie că îți place sau nu, va rămâne cu tine mult timp după ce se termină genericul. E un martor al unei epoci a cinematografiei independente, o epocă în care creativitatea primează asupra bugetului și în care pasiunea compensează lipsa de resurse.
Dacă ți-a plăcut “A Night to Dismember”, poate ar trebui să arunci o privire și la “Maniac”.