Data lansării: 2025-12-31
Regizor: Ethan Ralph Alexander
Distribuție: Rae Akinbo, Bianca Popa, Harriet Hope, Gill Briggs, Ron Parker
Rating TMDb: 0
„The Cheerleader…” m-a lăsat un pic confuz, dar într-un mod bun, știi? Am ieșit din cinema cu senzația aia când te gândești la un film zile întregi după ce l-ai văzut, când încerci să-i deslușești toate straturile. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat.
Povestea, aparent simplă, a unei majorete care pare să aibă o viață perfectă – popularitate, note bune, iubit perfect – se destramă treptat, scoțând la iveală secrete și frustrări bine ascunse. Nu e o dramă despre liceu tipică, cu probleme adolescentine banale. Aici e vorba despre presiunea enormă pe care o resimt unii tineri, despre așteptările nerealiste pe care le au de la ei înșiși și pe care societatea le impune, mai ales femeilor. E o radiografie a perfecțiunii afișate pe rețelele de socializare, în contrast cu realitatea mult mai complexă și adesea dureroasă din spatele zâmbetelor.
Rae Akinbo, în rolul principal, e absolut hipnotică. Are o prezență scenică incredibilă și transmite o vulnerabilitate care te prinde pe loc. Vezi cum se chinuie sub greutatea rolului de fată perfectă, cum se luptă cu demonii interiori. Și nu e singura. Bianca Popa și Harriet Hope completează perfect dinamica grupului, fiecare având propriile lupte ascunse. Gill Briggs și Ron Parker, în roluri secundare, aduc un plus de greutate emoțională, conturând un tablou familial complex și nu tocmai idilic.
Ethan Ralph Alexander reușește să mențină o tensiune constantă, balansând perfect între comedie neagră și momente de dramă intensă. Schimbările bruște de ton m-au ținut cu sufletul la gură, fără să știi niciodată la ce să te aștepți. Nu e un film ușor de digerat, are momente intense, chiar șocante, dar asta îl face memorabil. Mi-a plăcut mult cum regizorul a evitat să ofere răspunsuri ușoare sau rezolvări simpliste. Filmul te lasă să tragi propriile concluzii, să interpretezi singur evenimentele.
Atmosfera e apăsătoare, dar totuși dinamică, plină de culoare și energie, exact ca o competiție de majorete. Coloana sonoră e excelentă, combinând piese pop energice cu melodii mai melancolice, care accentuează stările emoționale ale personajelor. Ritmul e alert, dar nu te copleșește, permițându-ți să te conectezi cu personajele și să înțelegi motivațiile lor.
Nu e un film pentru oricine. Dacă ești genul de persoană care caută o comedie lejeră, cu final fericit și previzibil, mai bine cauți altceva. „The Cheerleader…” e un film care te pune pe gânduri, care te provoacă să-ți pui întrebări despre valorile pe care le prețuiești și despre presiunile sociale care ne afectează pe toți. E un film curajos, care abordează subiecte dificile, fără a judeca sau moraliza. L-aș recomanda celor care apreciază filmele cu personaje complexe, cu povești bine construite și cu un mesaj puternic. E un film care te rămâne în minte mult timp după ce se termină.
M-a dus cu gândul la „Black Swan”, dar într-un context complet diferit.