Data lansării: 2025-12-20
Regizor: Arin Spence
Distribuție: Arin Spence, Kyle Boessler, Draper Mark Forte, May Mihalopolous, Laura Le
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de văzut “The Patron Saint of Roadkill” și încă procesez ce s-a întâmplat. Nu știu exact cum să descriu experiența asta decât ca o plimbare absolut dementă, undeva între râs isteric și o senzație stranie de disconfort. E genul ăla de film care te lasă cu un zâmbet forțat și o întrebare constantă în minte: “Ce naiba tocmai am văzut?”.
Povestea? Ei bine, povestea e… specială. Începe ca o comedie neagră despre un grup de prieteni complet dezaxați care fac o descoperire macabră pe marginea drumului. De acolo, lucrurile o iau razna rapid, transformându-se într-un amestec bizar de horror, umor morbid și o satiră socială subtilă. Nu vreau să dau spoilere, dar să zicem doar că implică o creatură ciudată, ritualuri dubioase și un nivel de paranoia care atinge cote alarmante. Totul e învăluit într-o atmosferă de “ceva nu e în regulă aici”, care te ține pe muchie pe tot parcursul filmului.
Ceea ce m-a frapat e că “The Patron Saint of Roadkill” reușește să mențină Echilibrul ăsta fragil dintre comedie și horror, fără să cadă niciodată în ridicol sau în clișee. Arin Spence, atât ca regizor, cât și ca actor, e senzațional. Are o carismă stranie, un fel de amestec între un nebun simpatic și un geniu malefic, care pur și simplu te captivează. Restul distribuției – Kyle Boessler, Draper Mark Forte, May Mihalopolous și Laura Le – completează perfect tabloul ăsta de personaje excentrice și ușor psihopate. Niciunul dintre ei nu e complet normal, și tocmai asta îi face atât de interesanți.
Nu e un film ușor. Nu e nici pentru cei cu stomacul sensibil. Scenele horror sunt destul de grafice, iar umorul e destul de întunecat. Dar dacă ești genul de persoană care apreciază filmele care ies din tipare, care nu se iau prea mult în serios și care te fac să te simți ușor inconfortabil, atunci “The Patron Saint of Roadkill” s-ar putea să fie fix pe gustul tău.
Ritmul e… ciudat. Nu e lent, dar nici alert. E mai degrabă un fel de stare constantă de tensiune, amplificată de muzica tensionată și de cadrele stranii. Ai senzația că ceva groaznic se va întâmpla în orice moment, iar asta te ține conectat până la final. Final care, apropo, e… neașteptat. Nu o să vă spun ce se întâmplă, dar pot să vă asigur că nu veți rămâne indiferenți.
“The Patron Saint of Roadkill” nu e un film pentru toată lumea. E genul de producție care polarizează publicul – ori o adori, ori o urăști. Dar dacă ești dispus să te aventurezi într-o lume bizară, plină de umor negru și de horror neconvențional, atunci merită să-i dai o șansă. Te va marca, cu siguranță.
Mi-a amintit un pic de “Tucker & Dale vs Evil”.