Data lansării: 2025-12-20
Regizor: Trevor VanHoose
Distribuție: Trevor VanHoose, Ken Hicks
Rating TMDb: 0
Am văzut “Holidaymaker” acum câteva zile și încă mă tot gândesc la el. Nu pot să spun că e un film ușor, dar e genul ăla de dramă care te prinde de la primele cadre și nu te mai lasă până la genericul de final. E un film despre călătorii, dar nu călătoriile alea cu poze perfecte de pus pe Instagram. E despre o călătorie interioară, despre un bărbat care încearcă să se regăsească după o pierdere grea.
Personajul principal, interpretat chiar de Trevor VanHoose, e un om obișnuit, marcat de viață, cu o privire care spune mai multe decât ar putea spune oricare dialog. El pleacă într-o vacanță aparent banală, dar în realitate e o fugă de trecut, o încercare disperată de a găsi un sens. Mi-a plăcut mult cum regizorul a ales să nu ne spună totul de la început. Informațiile despre trecutul personajului sunt dezvăluite treptat, prin flashback-uri scurte, prin gesturi mărunte, prin tăceri apăsătoare.
Ken Hicks, deși are un rol secundar, reușește să creeze un personaj memorabil. El e ancora de realitate a protagonistului, prietenul care încearcă să-l readucă cu picioarele pe pământ, chiar dacă uneori o face într-un mod mai dur. Relația lor e complexă, presărată cu momente de tandrețe, dar și cu frustrări și neînțelegeri. E o prietenie reală, cu bune și cu rele.
Filmul are o atmosferă melancolică, dar nu deprimantă. Muzica joacă un rol important în crearea acestei atmosfere, accentuând stările emoționale ale personajelor. Peisajele sunt superbe, dar nu sunt folosite ca un simplu decor. Ele devin o parte integrantă a poveștii, reflectând starea interioară a protagonistului. Uneori, marea liniștită e o oglindă a calmului aparent, alteori furtuna reflectă zbuciumul interior.
“Holidaymaker” nu e un film pentru oricine. Nu are efecte speciale spectaculoase sau scene de acțiune. E un film lent, contemplativ, care cere răbdare și atenție din partea spectatorului. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de poveste, vei fi recompensat cu o experiență emoțională puternică. E un film despre durere, dar și despre speranță, despre pierdere, dar și despre regăsire. E un film despre viață, cu toate complexitățile și paradoxurile ei.
VanHoose are un simț al ritmului narativ foarte bun. Nu se grăbește să ajungă la un punct culminant, ci lasă povestea să se dezvolte în mod organic, natural. Uneori, scenele pot părea lungi, dar ele sunt necesare pentru a înțelege profunzimea emoțiilor personajelor. Regizorul nu ne spune ce să simțim, ci ne lasă pe noi să interpretăm ceea ce vedem.
Cred că “Holidaymaker” ar putea să rezoneze cu persoanele care au trecut printr-o pierdere grea sau care se află într-o perioadă de tranziție în viața lor. E un film care te face să te gândești la trecut, dar și la viitor, la ceea ce ai pierdut, dar și la ceea ce poți câștiga. E un film care te face să te simți mai puțin singur.
Îmi amintește de “Manchester by the Sea”.