Data lansării: 2025-12-31
Regizor: Kirk Percival
Distribuție: Madeline DeCorso, Angelo Basso, Addison Siemko, Hannah Brennen, Rae Schlichting
Rating TMDb: 0
Am văzut „Francis” acum câteva zile și încă mă gândesc la el. Nu știu dacă e un film pentru toată lumea, dar pentru mine a fost… special. Nu e genul de film care te lasă indiferent, te agită un pic, te pune pe gânduri.
Povestea e simplă, cel puțin la suprafață. O avem pe Francis, o tânără interpretată cu o intensitate uluitoare de Madeline DeCorso. Viața ei nu e tocmai un basm, e presărată cu greutăți, cu alegeri dificile și cu o luptă constantă pentru a-și găsi un loc. Nu e vorba de ambiții mărețe sau de eroisme spectaculoase. E vorba de supraviețuire, de a merge mai departe chiar și când simți că nu mai poți.
Regizorul, Kirk Percival, reușește să creeze o atmosferă intimă, aproape sufocantă pe alocuri. Nu e un film vizual extravagant, dar cadrele sunt atent construite, iar muzica subliniază perfect stările personajelor. Te simți cumva acolo, în mijlocul vieții lui Francis, simți frustrările ei, speranțele ei, fricile ei.
Nu e un film cu multe răsturnări de situație sau cu momente explozive. Ritmul e mai degrabă lent, contemplativ, dar asta nu înseamnă că e plictisitor. Dimpotrivă, te lasă să te afunzi în poveste, să te conectezi cu personajele, să le înțelegi motivațiile. Angelo Basso și Addison Siemko aduc niște interpretări nuanțate, credibile, care completează perfect portretul lui Francis. Chiar și Hannah Brennen și Rae Schlichting, în roluri mai mici, lasă o amprentă puternică.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost autenticitatea. Nu e un film care încearcă să te manipuleze sau să te impresioneze cu efecte speciale. E un film despre oameni, despre viața de Zi cu zi, cu bune și cu rele. E despre acele momente mici, aparent nesemnificative, care ne definesc.
E un film care te invită la introspecție, care te face să te gândești la propriile tale alegeri, la propriile tale lupte. Nu e o experiență ușoară, dar e una care merită trăită. Nu e un film pentru cei care caută divertisment pur și simplu, ci pentru cei care apreciază poveștile bine spuse, cu personaje complexe și cu emoții puternice.
Sincer, după ce l-am văzut, am avut nevoie de un pic de timp să mă adun. Mi-a rămas în minte, m-a urmărit. Nu e genul de film pe care îl uiți a doua zi.
Cred că „Francis” ar putea să rezoneze cu cei care au apreciat „Manchester by the Sea”.