Data lansării: 2025-12-24
Regizor: Coco Bond
Distribuție: Esther Austin, Billy Sutton
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de vizionat prima parte a specialului de sărbători cu Esther Austin și Billy Sutton, „On the Sofa with Esther Holiday Special featuring Billy ‘Sutty’ Sutton – Part One”, și simt nevoia să scriu imediat despre el. Știu, știu, pare un titlu lung și poate puțin pompos, dar credeți-mă, filmul este mult mai intim și sincer decât ar sugera numele.
Nu mă așteptam să fiu atât de captivat. Mă gândeam că va fi ceva lejer, poate un pic festiv, ideal de vizionat în timp ce împachetez cadouri sau fac curățenie. Însă, de la primele minute, am fost prins într-o atmosferă caldă și familiară, ca și cum m-aș fi așezat pe canapea alături de Esther și Billy.
Filmul, sau mai bine zis, documentarul, se concentrează pe amintirile lui Billy Sutton, un veteran al industriei cinematografice, despre sărbătorile petrecute pe platourile de filmare de-a lungul anilor. Nu e doar o înșiruire de anecdote amuzante, deși sunt și din acelea, unele absolut delicioase! Este o călătorie emoționantă prin istoria cinematografiei văzută prin ochii unui om care a trăit-o intens.
Coco Bond, regizoarea, a reușit să creeze un spațiu sigur și confortabil pentru Billy. Se vede că există o încredere reciprocă, iar asta permite poveștilor să se dezvăluie cu o naturalețe uimitoare. Esther Austin, cu rolul ei de gazdă, este pur și simplu perfectă. Are o abilitate fantastică de a asculta și de a pune întrebările potrivite, fără a întrerupe fluxul narativ. Nu încearcă să fie centrul atenției, ci mai degrabă un catalizator pentru amintirile lui Billy.
Billy Sutton, evident, este sufletul acestui film. Nu are rețineri, nu se ferește să-și arate vulnerabilitatea. Povestește despre bucuriile, dar și despre dificultățile vieții pe platouri, despre oamenii pe care i-a întâlnit și despre lecțiile pe care le-a învățat. Unele povești sunt hilare, altele sunt incredibil de triste, dar toate sunt profund umane.
Am fost surprins de cât de mult m-a afectat atmosfera melancolică, dar și optimistă, a filmului. Nu este un documentar despre succes și glorie, ci despre oameni, despre relații și despre importanța de a ne aminti de trecut. Ritmul este lent, contemplativ, perfect pentru o seară liniștită acasă. M-a făcut să mă gândesc la propriile mele amintiri și la oamenii care mi-au marcat viața.
Nu aș recomanda acest film cuiva care caută acțiune sau suspans. Este un film pentru cei care apreciază poveștile bine spuse, pentru cei care sunt interesați de istoria cinematografiei și, mai ales, pentru cei care cred în puterea amintirilor. Este genul de film care te face să te simți mai conectat cu umanitatea, mai empatic și mai recunoscător pentru lucrurile simple din viață. Aștept cu nerăbdare să văd a doua parte!
Îmi aduce aminte de “My Octopus Teacher”.