Data lansării: 2026-01-18
Regizor: Luke Hedin
Distribuție: Luke Hedin, Finn McDonnell, Sé Kelly
Rating TMDb: 0
“Three Raging Lunatics”… Mărturisesc, titlul m-a atras ca un magnet. Sună a ceva nebunesc, a un experiment cinematografic care sfidează regulile. Și, într-o oarecare măsură, chiar asta e. Am văzut filmul recent, și încă mă mai gândesc la el. Nu e genul de producție pe care o uiți a doua Zi.
Povestea începe ca un tablou aparent banal: trei prieteni, legați de o copilărie comună, se confruntă cu frustrări și deziluzii. Unul visează la o carieră artistică, sufocat de un job monoton. Altul e prins într-o relație toxică, incapabil să rupă lanțurile trecutului. Iar al treilea… ei bine, al treilea pare cel mai stabil, dar sub aparențe se ascunde un vulcan gata să erupă. Cei trei simt că viața le scapă printre degete, că nu trăiesc cu adevărat.
Și atunci, ceva se rupe. Nu vă spun ce anume, ar fi păcat să vă stric surpriza. Dar vă pot spune că deciziile lor, odată luate, îi aruncă într-o spirală descendentă, un carusel al haosului și al consecințelor neașteptate. Filmul explorează limitele prieteniei, fragilitatea sănătății mentale și, mai ales, disperarea care te poate împinge spre acte extreme. Nu e o glorificare a violenței, ci mai degrabă o analiză crudă a ei.
Regia lui Luke Hedin e surprinzător de sigură, având în vedere complexitatea subiectului. Nu cade în melodramatic sau în exploatare ieftină. Dimpotrivă, creează o atmosferă apăsătoare, claustrofobică, care te ține cu sufletul la gură. Finn McDonnell și Sé Kelly completează perfect viziunea regizorului Hedin, conturând personaje complexe, cu nuanțe și vulnerabilități. Nu sunt niște simpli “nebuni furioși”, ci oameni prinși în capcanele propriei existențe.
Ritmul filmului e inegal, e adevărat. Uneori, te lasă să respiri, să contempli mizeria umană din fața ta. Alteori, te aruncă direct în miezul acțiunii, fără avertisment. Această inegalitate nu e un defect, ci mai degrabă o oglindire a stărilor contradictorii prin care trec personajele. Uneori, simți nevoia să fugi de ei, alteori simți o compasiune inexplicabilă.
“Three Raging Lunatics” nu e un film pentru toată lumea. E dur, e provocator, e uneori greu de digerat. Dacă sunteți fani ai filmelor ușurele, cu happy end garantat, mai bine îl evitați. Dar dacă sunteți dispuși să vă confruntați cu aspectele întunecate ale psihicului uman, cu dileme morale și cu o poveste care te pune serios pe gânduri, atunci merită să-i dați o șansă. Nu o să vă lase indiferenți.
Mi-a amintit, într-un fel, de “Fight Club”.
