Data lansării: 2026-03-15
Regizor: Matthew Friel
Distribuție: Matthew Friel, Matthew Friel, Kyana
Rating TMDb: 5
Tocmai am terminat de văzut „Johnny likes to read” și încă mai am un nod în gât. Nu știu ce așteptări aveam, dar cu siguranță nu mă așteptam la asta. Știam că Matthew Friel e un tip excentric, dar să scrii, să regizezi și să mai și joci în propriul tău horror… asta e un cu totul alt nivel de nebunie (în sensul bun!).
Filmul te prinde de la primele cadre. Imaginea e claustrofobică, e un fel de tensiune surdă care te urmărește Constant, chiar și în momentele mai „liniștite”. Povestea, aparent simplă, se transformă treptat într-un labirint întunecat. Johnny, personajul central, pare un tip banal, cu pasiuni banale (de unde și titlul, nu?), dar încet-încet începi să simți că ceva nu e în regulă cu el. Ceva e putred în fundația lui.
Nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi singuri misterul, dar să știți că e o călătorie intensă și, pe alocuri, destul de grafică. Friel reușește să construiască o atmosferă apăsătoare, plină de simboluri și metafore, fără să cadă în clișeele horror-ului modern. E un film care te face să te gândești la ce înseamnă normalitatea, la limitele ei și la ce se ascunde sub masca aparențelor.
Kyana, cealaltă actriță principală, aduce un echilibru fragil între inocență și disperare. Chimia dintre ea și Friel e… stranie, dar în sensul bun. E o chimie care te ține cu sufletul la gură, te face să te întrebi ce se va întâmpla în continuare. E o relație construită pe minciuni și pe secrete, o relație care se destramă sub presiunea evenimentelor.
Am apreciat mult că filmul nu apelează la jump scares ieftine. Teroarea vine din interior, din stările personajelor, din ambiguitatea situațiilor. E un horror psihologic, mai degrabă decât un slasher clasic. Muzica, sau mai bine zis lipsa ei, contribuie la senzația de disconfort. Sunt doar sunete ambientale, zgomote șoptite, care amplifică sentimentul de insecuritate.
Friel știe cum să manipuleze așteptările spectatorului. Când crezi că ai înțeles ce se întâmplă, vine o răsturnare de situație care te face să te îndoiești de tot ce ai crezut până atunci. Finalul, deși abrupt, lasă loc de interpretări. Nu e un final fericit, asta e sigur. Dar e un final care te bântuie mult timp după ce se termină filmul.
Nu e un film pentru oricine. Dacă sunteți fani ai horror-ului clasic, cu monștri și efecte speciale exagerate, s-ar putea să fiți dezamăgiți. „Johnny likes to read” e un film care cere răbdare și atenție. E un film care te pune pe gânduri, care te provoacă să te uiți în interiorul tău și să te întrebi ce se ascunde acolo. E un film care te face să te simți inconfortabil, dar într-un mod care te captivează.
Cred că ar fi pe gustul celor care apreciază horror-ul mai cerebral, mai subtil. E un film care explorează zonele întunecate ale psihicului uman, care se joacă cu percepția realității. E un film care te lasă cu un sentiment de neliniște profundă, un sentiment care persistă chiar și după ce stingi lumina.
Mi-a amintit, într-un fel, de *Eraserhead*.