Data lansării: 2026-03-27
Regizor: Jinfei GE
Distribuție: Mollie Keane, Nicholas Contreras
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “How To Make A Friend” cu un sentiment ciudat, un amestec de nostalgie, bucurie și un strop de melancolie. Știi senzația aia când descoperi o poveste care parcă îți vorbește direct, care îți atinge o coardă sensibilă pe care nici nu știai că o ai? Ei bine, ăsta a fost efectul pe care l-a avut asupra mea.
Filmul ne aruncă într-o lume plină de magie, dar nu una din aia exagerată, cu zâne și dragoni care explodează în culori. E o magie mai subtilă, mai umană, care se ascunde în gesturi mici, în priviri, în legăturile inexplicabile dintre oameni (sau, mă rog, personaje). E vorba despre o fetiță, o anumită Alice, care se simte invizibilă, singură, într-o lume care pare să se miște prea repede pentru ea. Mollie Keane, vocea din spatele lui Alice, e absolut perfectă. Are o fragilitate și o sinceritate care te cuceresc instantaneu.
Problema lui Alice nu e lipsa de prieteni, ci lipsa de înțelegere. Ea vede lucrurile diferit, simte diferit, iar asta o face să se simtă un pic “defectă”. Până într-o Zi, când dă peste un băiat ciudat, dar fascinant, interpretat de Nicholas Contreras, care pare să o înțeleagă fără ca ea să spună un cuvânt. Nicholas, cu vocea lui caldă și misterioasă, aduce o profunzime emoțională poveștii, transformând-o într-un du-te-vino subtil între realitate și fantezie.
Regia lui Jinfei Ge este, pur și simplu, impecabilă. Nu sunt un mare fan al animațiilor, dar aici m-a captivat felul în care a reușit să creeze o atmosferă intimă, aproape palpabilă. Paleta de culori, muzica… totul contribuie la o experiență vizuală și auditivă memorabilă. Ge nu se teme să folosească cadre lungi, silențioase, care lasă loc emoțiilor să se sedimenteze. Nu e un film care te bombardează cu acțiune. E un film care te invită să te oprești, să respiri și să simți.
M-a impresionat în mod special felul în care filmul abordează tema prieteniei. Nu e o prietenie idealizată, perfectă. E o prietenie cu stângăcii, cu neînțelegeri, cu momente de tăcere jenantă, dar tocmai asta o face atât de veridică, atât de emoționantă. Filmul nu îți dă răspunsuri ușoare. Nu îți spune cum să îți faci prieteni. Îți arată, pur și simplu, că e ok să fii diferit, că e ok să te simți singur, dar că undeva, acolo, există cineva care te va înțelege.
Cred că “How To Make A Friend” este un film potrivit pentru oricine s-a simțit vreodată “altfel”, pentru oricine a avut dificultăți în a se conecta cu ceilalți. Este un film pentru copii, dar și pentru adulți, pentru cei care și-au uitat, poate, ce înseamnă să privești lumea cu ochi de copil. E un film care te face să te gândești la importanța legăturilor umane, la frumusețea imperfecțiunii și la puterea imaginației.
Nu e un film Perfect, sigur, dar are o calitate aparte, o căldură care îți rămâne în suflet mult timp după ce se termină. M-a dus cu gândul la “Coraline”.