Data lansării: 2026-03-07
Regizor: Thomas Eliot
Distribuție: Jordan Clark, Coza Muerte, Cassandra Crimmons, Cora Colt
Rating TMDb: 0
Am văzut ieri seară “The Philip Experiment”. Nu știam prea multe despre el înainte să mă așez pe canapea, poate doar că era clasificat ca horror și documentar. Combinația asta m-a atras imediat, sună ca un experiment narativ riscant, dar potențial fascinant. Și pot să spun cu mâna pe inimă că a fost o experiență… memorabilă.
Filmul ne aruncă direct în mijlocul unui grup de cercetători care încearcă să contacteze o entitate paranormală prin intermediul unei sesiuni de spiritism. Până aici, nimic neobișnuit, nu? Ei bine, ei nu se bazează pe o tablă Ouija sau pe invocarea clasică a spiritelor. Echipa asta încearcă să creeze un Spirit, un “tulpa” dacă vreți, folosind puterea minții colective. Încep prin a inventa o identitate, Philip, un bărbat care a trăit în Anglia secolului al XVII-lea și care a murit ars pe rug pentru vrăjitorie. Apoi, prin meditație și vizualizare intensă, încearcă să-l aducă la viață.
Ceea ce începe ca un exercițiu teoretic devine rapid tulburător. Manifestările inexplicabile se intensifică, obiectele se mișcă singure, iar membrii echipei încep să experimenteze stări de transă și viziuni înfricoșătoare. Jordan Clark, rolul principal, este absolut convingător în rolul cercetătorului sceptic care se transformă treptat într-un martor îngrozit. La fel și Coza Muerte, al cărui personaj devine din ce în ce mai posedat, aducând o tensiune palpabilă fiecărei scene. Regizorul, Thomas Eliot, știe cum să construiască suspansul, nu se bazează pe jump scares ieftine, ci pe o atmosferă apăsătoare, impregnată de un sentiment constant de pericol iminent.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost modul în care filmul pune sub semnul întrebării realitatea. Este Philip o creație a minții lor sau au deschis cu adevărat o poartă către altă dimensiune? Filmul nu oferă răspunsuri facile, te lasă pe tine să tragi concluziile. Te face să te întrebi dacă puterea sugestiei și a credinței pot influența realitatea în moduri pe care nu le înțelegem încă.
Ritmul e perfect, nu e nici prea lent, nici prea alert. Nu te plictisești nicio clipă, ești prins în mrejele lui de la început până la sfârșit. Finalul e ambiguu, te lasă cu un sentiment de neliniște, de parcă ai fi participat și tu la experiment. Nu e genul de horror care te face să sari de pe scaun, ci genul care îți bântuie mintea zile întregi după ce l-ai văzut.
“The Philip Experiment” nu este un film pentru toată lumea. Dacă te aștepți la monștri care sar din dulapuri sau la efecte speciale grandioase, s-ar putea să fii dezamăgit. În schimb, este un film inteligent, care explorează limitele psihicului uman și puterile inexplicabile ale subconștientului. Este perfect pentru cei care apreciază horror-ul psihologic, cu o tentă documentaristă, care te face să te gândești mult timp după ce s-au aprins luminile în cameră. Este pentru cei care se bucură de un horror subtil, care se insinuează sub piele și te lasă cu un gust amar de îndoială.
După ce l-am văzut, mi-am amintit de *Lake Mungo*.