Data lansării: 2026-02-20
Regizor: Bruce LaBruce
Distribuție: Roberto Caccioppoli, Giacomo Pressi, Alessia Alciati, Amedeo Colella
Rating TMDb: 0
„Egg”, ultimul film al lui Bruce LaBruce, mi-a rămas în minte ca o senzație stranie, un vis febril pe care nu-l pot uita. Nu e genul de film pe care-l poți recomanda oricui, dar dacă ai o afinitate pentru poveștile care te zguduie din temelii și te fac să te întrebi dacă ai înțeles ceva din ce tocmai ai văzut, atunci e posibil să te prindă și pe tine.
Povestea e… ciudată. Deloc simplă. Un cuplu, aparent perfect, e vizitat de un tânăr misterios care, pur și simplu, găsește un ou. Dar nu e un ou oarecare. E mare, opalescent și parcă pulsând de o viață necunoscută. De aici, lucrurile scapă complet de sub control. Relația lor începe să se destrame, scoțând la iveală secrete și frustrări adânc înrădăcinate, totul alimentat de prezența obsesivă a acestui obiect enigmatic.
Ceea ce m-a frapat nu e neapărat firul narativ în sine, cât atmosfera. E densă, sufocantă, plină de subînțelesuri. LaBruce reușește să creeze o tensiune continuă, alimentată de dialoguri tăioase și de interpretările convingătoare ale actorilor. Nu e o dramă clasică, nici un film fantasy în sensul tradițional. E un melanj bizar, o metaforă complexă despre fertilitate, sexualitate, identitate și limitele relațiilor umane.
Nu e un film ușor de digerat. E lent, contemplativ, uneori chiar frustrant. Îți cere răbdare și o deschidere către interpretări multiple. Dacă vrei o poveste cu răspunsuri clare și personaje ușor de înțeles, „Egg” te va dezamăgi. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de un curent de imagini suprarealiste și de simboluri ambigue, s-ar putea să descoperi o frumusețe stranie în această obscuritate.
Roberto Caccioppoli și Giacomo Pressi, în rolurile cuplului, transmit cu finețe complexitatea emoțiilor lor. Nu e o performanță ostentativă, ci una subtilă, construită din gesturi mici și priviri încărcate. Alessia Alciati, în rolul femeii, e perfectă în a reda fragilitatea și forța interioară a personajului său. Amedeo Colella, în rolul tânărului cu oul, aduce un aer de mister și de amenințare latentă, fără a cădea în caricatură.
Regia lui LaBruce e, ca de obicei, nonconformistă și provocatoare. Nu se ferește de scene controversate sau de imagini șocante, dar le integrează într-un context narativ mai amplu, dându-le o semnificație mai profundă. E un regizor care nu vrea să te distreze pur și simplu, ci să te provoace la reflecție.
Nu pot spune că am înțeles tot ce a vrut să transmită „Egg”. Poate că nici nu e menirea lui să fie înțeles în totalitate. E genul de film care te bântuie mult timp după ce l-ai văzut, care te face să te întorci la anumite scene, să le analizezi, să le interpretezi. E o experiență viscerală, nu una intelectuală.
Cred că filmul ar fi pe gustul celor care apreciază arta experimentală, cinema-ul independent și poveștile care nu respectă convențiile. Dacă ești în căutarea unui film care să te scoată din zona de confort și să te facă să gândești, „Egg” ar putea fi o alegere interesantă. E o aventură riscantă, dar, dacă ești dispus să te lași purtat, s-ar putea să te surprindă plăcut.
Îmi amintește, într-un fel, de “The Lobster”.