Data lansării: 2020-02-20
Regizor: Philippe Falardeau
Distribuție: Margaret Qualley, Susan Alexandra “Sigourney” Weaver, Douglas Booth, Seána Kerslake, Brían F. O’Byrne
Rating TMDb: 6.3
Am dat peste “My Salinger Year” într-o seară ploioasă și, sincer, nu știam la ce să mă aștept. Titlul sună vag literar, dar mi-a atras atenția imaginea de pe afiș. Și bine am făcut că m-am lăsat purtat de curiozitate. Filmul ăsta e o bijuterie!
Povestea te prinde de la început. Vorbim despre Joanna, o tânără aspirantă la scriitoare, care ajunge să lucreze ca asistentă la o agenție literară din New York. Agenția nu e una oarecare, ci îl reprezintă pe nimeni altul decât J.D. Salinger, autorul legendar al romanului “De veghe în lanul de secară”. Imaginează-ți să lucrezi pentru omul ăsta, fără să-l întâlnești vreodată! Joanna, interpretată magistral de Margaret Qualley, e prinsă într-o lume plină de dactilografe, telefoane care sună non-stop și, mai ales, de mii de scrisori de la fani obsedati de Salinger. Ea e cea care trebuie să le răspundă, folosind un template standard, aprobat de șefa ei, Margaret (Sigourney Weaver, impecabilă ca de obicei).
Dar Joanna nu se poate abține. Începe să personalizeze răspunsurile, să simtă emoțiile fanilor, să intre într-un dialog imaginar cu Salinger însuși. E o luptă interioară între conformitate și autenticitate, între visurile ei de scriitoare și job-ul banal pe care îl are. E un film despre maturizare, despre găsirea propriei voci, despre curajul de a te exprima chiar și când te simți invizibil.
Philippe Falardeau reușește să creeze o atmosferă aparte, un mix de nostalgie și umor. New York-ul anilor ’90 e portretizat cu o finețe incredibilă, iar coloana sonoră te poartă cu ea. Nu e un film plin de acțiune sau răsturnări de situație spectaculoase. E mai degrabă un film contemplativ, care te lasă să te gândești la propriile alegeri, la propriile vise.
Ritmul e deliberat, dar nu plictisitor. E ca o plimbare printr-un muzeu, unde te oprești să admiri fiecare tablou, fiecare detaliu. E un film pentru cei care apreciază dialogurile inteligente, personajele complexe și poveștile care te fac să simți ceva. Nu e genul de film pe care îl urmărești ca să scapi de realitate, ci ca să o înțelegi mai bine.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost umanitatea personajelor. Joanna nu e o eroină perfectă, e plină de îndoieli și nesiguranțe. Dar tocmai asta o face atât de credibilă, atât de apropiată de noi. Iar Margaret, șefa ei, deși aparent rece și distantă, are propriile ei motive pentru a fi așa cum este. Fiecare personaj are o poveste de spus, o lecție de învățat.
Cred că “My Salinger Year” e un film potrivit pentru cei care iubesc literatura, pentru cei care se simt atrași de poveștile despre scriitori și editori, pentru cei care caută un film inteligent și emoționant. E un film pentru cei care cred că există magie în cuvinte.
Dacă ți-a plăcut “My Salinger Year”, s-ar putea să-ți placă și “Begin Again”.