Data lansării: 1984-12-14
Regizor: David Lynch
Distribuție: Kyle MacLachlan, Francesca Annis, Patrick Stewart, Linda Hunt, José Ferrer
Rating TMDb: 6.182
“Dune”. Doar rostirea numelui ăsta îmi trezește amintiri vagi, dar puternice, despre serile copilăriei petrecute cu ochii lipiți de ecran. Nu știu de ce, dar imaginea lui Paul Atreides, tânărul aruncat într-un vârtej de intrigi galactice pe planeta Arrakis, a rămas întipărită în mintea mea. Poate e vorba de aura mistică, poate de complexitatea universului creat de Frank Herbert, sau poate de faptul că, la vremea aia, efectele speciale mi se păreau absolut uluitoare.
Filmul ăsta, regizat de David Lynch, e o adaptare curajoasă, dar și controversată, a romanului omonim. E o poveste despre putere, despre trădare, despre supraviețuire și despre destin. Familia Atreides, condusă de Ducele Leto, primește controlul asupra planetei Arrakis, singura sursă a prețioasei mirodenii, o substanță care prelungește viața și sporește capacitățile mentale. Dar Arrakis e un loc periculos, dominat de triburi de fremeni războinici și de uriași viermi de nisip. Și, mai presus de toate, familia Atreides e victima unei conspirații urzite de rivalii lor, familia Harkonnen.
Kyle MacLachlan, în rolul lui Paul, reușește să transmită perfect transformarea tânărului nobil într-un lider mesianic. E un rol dificil, care cere multă subtilitate, iar MacLachlan se ridică la înălțimea provocării. Îmi amintesc și de Patrick Stewart, cu al lui Gurney Halleck, un personaj loial și curajos, dar și de Francesca Annis, în rolul Lady Jessicăi, mama lui Paul, cu puteri misterioase și o influență considerabilă.
Atmosfera e grea, apăsătoare. Lynch reușește să creeze un univers vizual impresionant, cu costume elaborate, peisaje dezolante și efecte speciale care, chiar dacă astăzi par depășite, contribuie la farmecul aparte al filmului. Muzica, semnată de Toto, completează perfect atmosfera, creând o senzație de mister și pericol iminent.
Recunosc că filmul nu e pentru toată lumea. E complex, cu multe personaje și intrigi complicate. Ritmul e lent, mai ales în prima parte, și cere răbdare din partea spectatorului. Dar, dacă ești dispus să te lași purtat de poveste, vei fi recompensat cu o experiență cinematografică memorabilă. E un film care te pune pe gânduri, care te face să te întrebi despre natura puterii, despre responsabilitatea liderilor și despre capacitatea omului de a se adapta și de a supraviețui în cele mai grele condiții.
Mie mi-a plăcut foarte mult felul în care Lynch a ales să prezinte lumea interioară a personajelor, viziunile și premonițiile lui Paul, modul în care se conectează cu planeta și cu poporul fremen. E o abordare care dă profunzime poveștii și care o face mai relevantă, chiar și după atâția ani.
“Dune” e un film care te provoacă, care te face să te simți mic în fața măreției universului. E o experiență cinematografică unică, pe care o recomand celor care apreciază SF-ul inteligent și complex, celor care nu se tem de ritmul lent și celor care sunt dispuși să se lase purtați într-o lume plină de mistere și pericole.
Cred că “Flash Gordon” ar putea fi pe placul fanilor acestui film.