گسست

Data lansării: 2026-03-04

Regizor: Nastaran Makaremi

Distribuție:

Rating TMDb: 0

Am așteptat cu sufletul la gură “گسست” (pe care, fie vorba între noi, sper să-l traducă într-un titlu mai prietenos pentru publicul român). De ce? Pentru că Nastaran Makaremi, regizoarea, are un fel aparte de a intra sub pielea subiectelor, un fel de delicatețe combinată cu o tenacitate care te lasă fără cuvinte. Și nu m-a dezamăgit.

Filmul nu e unul facil, asta trebuie spus de la început. Nu e genul de documentar pe care-l urmărești relaxat, sorbind dintr-o cafea. Te prinde în plasa lui subtil, te face să te simți incomod, te obligă să te gândești la lucruri pe care poate ai prefera să le ignori. Dar tocmai asta îl face atât de puternic.

“گسست” urmărește poveștile mai multor personaje ale căror vieți, aparent disparate, sunt legate de o realitate comună, dureroasă. Nu vă spun mai multe despre această realitate, pentru că ar fi păcat să vă răpesc din impactul emoțional al vizionării. Pot doar să vă spun că este vorba despre rupturi, despre pierderi, despre distanța care se cască între oameni și despre eforturile disperate de a repara ceea ce pare iremediabil.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult este modul în care Makaremi reușește să umanizeze aceste povești. Nu e vorba despre statistici, nu e vorba despre date seci. E vorba despre oameni, cu vulnerabilitățile lor, cu speranțele lor, cu fricile lor. Modul în care se apropie de subiecți, modul în care îi lasă să-și spună poveștile fără a interveni, este pur și simplu magistral. Ai impresia că ești acolo, alături de ei, că trăiești alături de ei, că simți alături de ei.

Interpretarea… ah, interpretarea! Nu pot să-i numesc pe toți, dar fiecare personaj, fiecare privire, fiecare tăcere spun mai mult decât o mie de cuvinte. E o naturalețe absolută, o autenticitate care te zguduie. Nu simți că te uiți la un film, ci că ești martorul unor fragmente de viață.

Atmosfera e apăsătoare, dar nu într-un mod gratuit. E apăsătoare pentru că subiectul în sine e apăsător. Ritmul e lent, dar nu plictisitor. Te lasă să respiri, te lasă să procesezi, te lasă să simți. Și da, vei simți. Vei simți durere, vei simți compasiune, vei simți poate chiar și un strop de speranță.

Pentru cine este potrivit “گسست”? Nu e un film pentru oricine. Nu e pentru cei care caută divertisment facil sau pentru cei care evită subiectele dificile. E pentru cei care sunt dispuși să se confrunte cu realitatea, pentru cei care vor să înțeleagă, pentru cei care cred că arta poate schimba lumea. E pentru cei care nu se tem să simtă.

E genul de film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină. Te face să te gândești, te face să vorbești, te face să acționezi. Și cred că, în ziua de azi, avem nevoie mai mult ca oricând de astfel de filme.

Înainte să-l vedeți, poate ar merita să revizitați “For Sama”.