Data lansării: 2026-03-06
Regizor: Jan Komasa
Distribuție: Stephen Graham, Andrea Riseborough, Anson Boon, Kit Rakusen, Monika Frajczyk
Rating TMDb: 9.25
Am așteptat „The Good Boy” cu o nerăbdare greu de descris. Jan Komasa, după „Corpus Christi”, mi se pare un regizor cu un simț al atmosferei aproape palpabil, iar trailerul promitea un thriller psihologic cu o tensiune care putea tăia cu cuțitul. Și, sincer, nu m-a dezamăgit.
Filmul te prinde de la primele scene, cu o atmosferă apăsătoare, greu de definit. E ceva în tonurile reci, în cadrele lungi care urmăresc personajele prin spații claustrofobice, care te face să simți că ceva rău, ceva profund tulburător, e pe cale să se întâmple. Povestea, la prima vedere, e simplă: urmărim o familie aparent perfectă, zguduită de evenimente misterioase. Dar sub această suprafață lustruită se ascund secrete întunecate, resentimente mocnite și o disperare care macină fiecare personaj.
Stephen Graham, ca de obicei, este absolut fenomenal. Are o capacitate uluitoare de a transmite emoții contradictorii doar printr-o privire, printr-o grimasă abia schițată. Iar Andrea Riseborough, cu fragilitatea ei vulnerabilă, reușește să te facă să simți compasiune chiar și atunci când deciziile personajului ei sunt discutabile. Dar surpriza cea mare a fost Anson Boon. Îl urmăream cu sufletul la gură, incapabil să anticipez nicio mișcare a personajului său. E un rol complex, nuanțat, care te pune serios pe gânduri.
Nu pot să vă spun prea multe despre plot, ar fi păcat să vă stric experiența. Dar vă pot spune că filmul explorează teme grele: vinovăție, trauma, minciunile pe care le spunem ca să ne protejăm și prețul pe care îl plătim pentru ele. E un film care te face să te simți inconfortabil, care te pune în fața unor oglinzi deformate și care te obligă să te întrebi ce înseamnă, de fapt, să fii „bun”.
Ritmul este deliberat, lent, aproape hipnotic. Nu te așteptați la o cursă nebună de urmăriri și explozii. „The Good Boy” e un film care se construiește încet, strat cu strat, până când tensiunea devine insuportabilă. Eu unul am simțit că nu mai pot respira în anumite scene. Regia lui Komasa este, din nou, impecabilă. Are ochiul format pentru detalii, pentru gesturi subtile, pentru tăceri elocvente. Știe să folosească muzica, luminile și umbrele ca să creeze o atmosferă sufocantă, care te bântuie mult timp după ce se termină filmul.
Nu e un film pentru toată lumea. Dacă preferați blockbusterele pline de efecte speciale sau comediile romantice ușurele, probabil că „The Good Boy” nu e pentru voi. Dar dacă sunteți în căutarea unui thriller psihologic inteligent, provocator, care te face să te gândești la ce înseamnă binele și răul, atunci vă recomand cu căldură să-l vedeți. E un film care te va tulbura, care te va pune la încercare și care te va face să te simți viu. E genul de film despre care vorbești cu prietenii, dezbăți scene și interpretezi simboluri. E genul de film care rămâne cu tine.
Mi-a amintit, într-un fel, de „We Need to Talk About Kevin”.