Data lansării: 2026-02-27
Regizor: Paul “Duck” Tucker
Distribuție: Trey Ball, Jib Haddan, Elizabeth McCoy, Clay Aleman, Will Hoffpauir
Rating TMDb: 7
„Amityvillenado”… unde-i Amityville, unde-i tornada, ambele parcă bântuie, dar bântuie altfel decât te-ai aștepta. E genul ăla de film care te face să râzi cu gura până la urechi, dar te și face să te mai uiți peste umăr, așa, preventiv. Nu neapărat de frică, ci mai degrabă de… curiozitate.
Povestea e demențială. O tornadă cum n-ai mai văzut, posedată, probabil, de toate spiritele alea agitate din casa aia faimoasă. Și, crede-mă, nu se mulțumește doar să dărâme case. Aspiră tot ce-i iese în cale, de la pisici negre la… mă rog, prefer să nu dau spoilere. Practic, e o combinație letală între dezastrul natural și blestemul ăla vechi, numai bună de pus pe ecran.
Personajele sunt incredibile. Nu sunt nici super-eroi, nici victime sigure. Sunt niște oameni normali, prinși la mijloc, care încearcă să supraviețuiască cu un amestec de curaj, disperare și umor negru. Trey Ball, Jib Haddan, Elizabeth McCoy, Clay Aleman și Will Hoffpauir – sunt toți absolut fantastici. Fiecare aduce ceva unic în ecuație, un fir narativ propriu care contribuie la haosul general. Nu pot spune că unul e mai bun ca altul, toți se potrivesc perfect în nebunia asta.
Regia lui Paul “Duck” Tucker… ei bine, e „ducky” pe deplin. Omul ăsta știe cum să amestece horror-ul cu comedia într-un mod care e amuzant și înfricoșător în același timp. Nu e genul de regizor care te bombardează cu jump scares. Aici e vorba de atmosferă, de tensiunea aia care crește treptat, până când izbucnește într-o scenă absolut dementă. E ca un montagne russe emoțional.
Filmul nu se ia prea mult în serios și cred că ăsta e unul dintre punctele lui forte. E conștient că e un pic absurd, dar nu se sfiește să-și exploreze nebunia. E genul de film pe care îl vezi cu prietenii, cu popcorn și bere, gata să râzi și să te sperii în același timp. Nu e pentru cei care caută realism sau profunzime filosofică. E pentru cei care vor să se distreze și să se lase purtați de o poveste nebună.
Ritmul e excelent. Nu te plictisești niciun moment. Tot timpul se întâmplă ceva, fie că e vorba de o scenă de acțiune spectaculoasă, fie că e un dialog amuzant între personaje. Nu ai timp să te gândești prea mult la ce se întâmplă, trebuie doar să te lași purtat de val.
Mie personal mi-a plăcut foarte mult atmosfera. Deși e un film cu tornade și fantome, are și o latură umană, o căldură care te face să te atașezi de personaje și să-ți pese de soarta lor. E un echilibru delicat, dar care funcționează foarte bine. Nu te simți doar ca un spectator, te simți implicat în poveste.
Cui i-ar plăcea „Amityvillenado”? Cu siguranță fanilor genului horror-comedie, celor care apreciază filmele cu efecte speciale spectaculoase și povești absurde. Dacă îți plac filmele care nu se iau prea mult în serios și care te fac să râzi cu lacrimi, atunci ăsta e filmul perfect pentru tine.
Nu pot să spun că e un film perfect, dar e un film distractiv, original și surprinzător. E genul de film pe care îl revezi cu plăcere, chiar dacă știi deja ce se va întâmpla. Și, mai ales, e genul de film despre care vei vorbi cu prietenii zilele următoare.
Dacă ți-a plăcut „Amityvillenado”, s-ar putea să-ți placă și „Sharknado”.