Data lansării: 2026-02-10
Regizor: Tom Brennan
Distribuție: Emma Paetz, Stefanie Martini, Ben Aldridge, Afsaneh Dehrouyeh, Douggie McMeekin
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la proiecția cu “Worry Time” încă pe gânduri. Nu știu exact ce mă așteptam, dar senzația asta persistentă de neliniște, combinată cu o curiozitate aprinsă, cu siguranță nu era în ecuație. E un film care te prinde pe nepregătite, te aruncă într-o lume distopică ce pare, inițial, una ca oricare alta, doar ușor mai tehnologizată. Dar în curând, fisurile încep să apară.
Povestea urmărește un grup de oameni care lucrează într-o companie specializată în… well, gestionarea anxietății. Sună ironic, nu? Practic, ei preiau “grijile” clienților, le procesează și le neutralizează, astfel încât aceștia să poată trăi o viață perfect liniștită. E o idee absolut fascinantă, mai ales în contextul actual, unde stresul și anxietatea sunt aproape omniprezente. Doar că, bineînțeles, lucrurile nu sunt atât de simple.
Ceea ce m-a atras cel mai mult a fost modul în care filmul explorează prețul acestei liniști artificiale. Ce se întâmplă cu grijile astea odată ce sunt “neutralizate”? Unde se duc? Și, mai important, ce se întâmplă cu cei care le gestionează? Aceste întrebări sunt ridicate subtil, fără a da răspunsuri facile, ceea ce face filmul extrem de stimulant.
Emma Paetz, Stefanie Martini și Ben Aldridge livrează interpretări puternice, fiecare construindu-și personajul cu o complexitate remarcabilă. Nu sunt eroi sau anti-eroi, ci oameni cu defecte, cu vulnerabilități, prinși într-o rețea complicată de minciuni și secrete. Regia lui Tom Brennan se simte sigură, controlată, lăsând suspansul să crească treptat, până devine aproape insuportabil. Nu sunt artificii inutile, ci o concentrare pe poveste și pe emoțiile personajelor.
Atmosfera e apăsătoare, chiar claustrofobică pe alocuri. Paleta de culori e una rece, dominată de tonuri de gri și albastru, care contribuie la senzația de alienare și dezumanizare. Filmul reușește să te facă să te simți incomod, să te întrebi ce ai face tu în situația respectivă, dacă ai fi dispus să renunți la propriile griji în schimbul unei iluzii de fericire. E un exercițiu de imaginație dureros, dar extrem de relevant.
“Worry Time” nu e un film pentru toată lumea. E mai degrabă pentru cei care apreciază un thriller psihologic cu accente SF, care te pune pe gânduri și după ce ai ieșit din sală. Nu e un film ușor de digerat, dar cu siguranță e unul memorabil. Dacă ești genul de persoană care se bucură de filme care explorează laturile întunecate ale psihicului uman și care ridică întrebări dificile despre societate, atunci “Worry Time” e pentru tine.
Și dacă ți-a plăcut “Worry Time”, poate ar trebui să revizionezi *Dark City*.