Data lansării: 2026-02-07
Regizor: Eric Foss
Distribuție: Francis Galluppi, James Claeys, Faizon Love, Jim Cummings, Jocelin Donahue
Rating TMDb: 0
Am așteptat cu sufletul la gură “Sell Your House” de când am auzit prima oară despre el. Premisa era prea bună ca să fie ignorată: o comedie neagră, cu tentă de documentar, despre ororile ascunse din spatele tranzacțiilor imobiliare. Mă așteptam la ceva cinic, dar nu eram pregătit pentru cât de amuzant, de-a dreptul subversiv, s-a dovedit a fi.
Filmul te aruncă direct în mijlocul acțiunii. Urmărim un agent imobiliar disperat (interpretat magistral de Francis Galluppi, apropo!), care e dispus să calce pe cadavre, la propriu și la figurat, ca să încheie o vânzare. Nu e un tip simpatic, dar e incredibil de uman, cu toate defectele și frustrările lui. James Claeys completează perfect dinamica, aducând un aer de nebunie controlată, care te ține cu sufletul la gură.
Regia lui Eric Foss e inteligentă. Nu-ți servește povestea pe tavă, ci te lasă să descoperi treptat adevărurile ascunse. E ca și cum ai spiona pe gaura cheii într-o lume unde etica e doar o noțiune abstractă. Documentarul fals se îmbină excelent cu elementele de comedie, creând un hibrid surprinzător de reușit.
Faizon Love și Jim Cummings, cu aparițiile lor scurte, dar memorabile, aduc o doză suplimentară de umor negru. Jocelin Donahue, pe de altă parte, aduce un echilibru, oferind o perspectivă mai ancorată în realitate.
“Sell Your House” nu e pentru oricine. Dacă te aștepți la o comedie clasică, cu siguranță vei fi dezamăgit. Umorul e acid, fără menajamente, iar povestea atinge zone sensibile. Dar dacă apreciezi un film care te provoacă, care te face să râzi de absurdul vieții și care te lasă cu un gust amar-dulce, atunci e perfect pentru tine. E genul de film care te face să te gândești de două ori înainte să mai semnezi vreodată un contract.
Atmosfera e apăsătoare, dar paradoxal, reușește să te captiveze. Ritmul e alert, nu te lasă să te plictisești nicio secundă. E un roller coaster emoțional, presărat cu momente de tensiune și de umor involuntar. M-a captivat de la primul cadru și m-a ținut prins până la final.
Finalul, apropo, nu-ți oferă răspunsuri simple. Te lasă cu întrebări, cu interpretări multiple. E un final care te face să te gândești la film mult timp după ce ai ieșit din sală. Și asta, zic eu, e semnul unui film bun.
E genul de film pe care l-aș recomanda celor care au apreciat “Tucker & Dale vs. Evil”.