Data lansării: 2026-02-20
Regizor: Harry Plowden
Distribuție: Joe Pass, Billy Hinchliff, Thomasin Lawson, Beatrice Beaumont, Jack Butler
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la cinema cu un sentiment straniu, un fel de melancolie dulce-amăruie care m-a urmărit tot drumul spre casă. Despre asta e vorba în “To All The Girls I Never Banged: I’m Sorry”. Nu e un titlu ușor de uitat, nu-i așa? Și filmul, la fel, se agață de tine.
Joe Pass, în rolul principal, e pur și simplu electrizant. Joacă un tip care a ars etapele, a trăit intens, poate prea intens, și acum, la un punct de cotitură, se uită în urmă la toate relațiile pe care le-a avut, sau mai bine zis, pe care nu le-a avut. Toate oportunitățile ratate, toate cuvintele nespuse, toate inimile pe care, involuntar, le-a frânt. Nu e vorba neapărat de sex, așa cum ar sugera titlul (e mai mult o metaforă), ci despre conexiuni umane pierdute pe drum.
Filmul te poartă printr-o serie de flashback-uri, scene din viața lui, fiecare având în prim-plan o femeie diferită. Thomasin Lawson, Beatrice Beaumont, chiar și Billy Hinchliff (care, surprinzător, reușește să aducă o sensibilitate neașteptată rolului) contribuie la crearea unui mozaic complex al emoțiilor. Nu e un film cu personaje simpliste, bine versus rău. Toți sunt imperfecti, cu defecte și calități, cu regrete și speranțe.
Harry Plowden reușește să creeze o atmosferă de intimitate aproape inconfortabilă. Camera se apropie de personaje, le urmărește gesturile mărunte, expresiile subtile. Dialogurile sunt autentice, naturale, ca și cum ai fi martor la o conversație reală. Nu e un film care să te bombardeze cu efecte speciale sau scene spectaculoase. Mizează pe emoție, pe nuanțe, pe puterea tăcerii.
Ritmul e lent, contemplativ, te obligă să te oprești și să reflectezi. Nu e genul de film pe care să-l urmărești distrăgându-te cu telefonul. Trebuie să te dedici complet, să te lași purtat de poveste. Mi-a plăcut mult cum regizorul a folosit muzica. Nu e omniprezentă, dar atunci când apare, accentuează perfect starea emoțională a personajelor.
Nu e un film pentru oricine. Dacă preferi blockbusterele pline de acțiune sau comediile ușoare, s-ar putea să te plictisești. Dar dacă ești genul de persoană care apreciază filmele cu substrat, care te fac să gândești și să simți, atunci “To All The Girls I Never Banged: I’m Sorry” ar putea fi o experiență memorabilă. E un film despre regret, despre a doua șansă, despre importanța de a fi sincer cu tine însuți și cu ceilalți. E un film despre umanitate, cu bune și cu rele.
Mi-a amintit, într-un fel, de *Lost in Translation*.