Data lansării: 2026-03-03
Regizor: Ryan Patrick Welsh
Distribuție: Chris Heeder, Alek Kristopher, Jamie Lien, Mindy Sterling, William Katt
Rating TMDb: 0
Am așteptat cu sufletul la gură „When We Get There” și pot spune că a meritat așteptarea. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat după ce ai ieșit din sală, dimpotrivă, te urmărește cu anumite scene, cu anumite replici, cu un sentiment ciudat de melancolie amestecată cu speranță.
Povestea, în esență, e una simplă. E despre o călătorie, nu doar fizică, ci mai ales interioară. Un grup de oameni, aparent fără nimic în comun, se trezesc legați de un scop, de o destinație, de un vis. Nu o să vă spun care e destinația sau visul, ar fi păcat să vă stric surpriza. Dar pot să vă spun că drumul spre el e pavat cu umor, cu drame personale, cu momente de o tandrețe neașteptată.
M-a surprins plăcut Echilibrul perfect dintre comedie și dramă. Nu e o comedie slapstick, nici o dramă lacrimogenă. E ceva mai subtil, mai uman. Râzi cu personajele, te enervezi pe ele, te emoționezi alături de ele. Simți că le cunoști, că ai putea să le întâlnești oricând pe stradă.
Ryan Patrick Welsh a reușit să creeze o atmosferă intimă, chiar și în scenele mai largi, mai aglomerate. Camera lui se apropie de actori, le surprinde expresiile, ezitările, bucuriile sincere. Se simte că a avut încredere în ei, și asta se vede pe ecran. Chris Heeder, Alek Kristopher, Jamie Lien și Mindy Sterling sunt pur și simplu perfecți în rolurile lor. William Katt, o figură familiară din filmele anilor ’80, aduce o notă de nostalgie binevenită. Nu sunt nume mari, nu sunt vedete de cinema, dar sunt actori cu talent, cu prezență, cu carismă.
Filmul are un ritm aparte. Uneori te grăbește, te aruncă într-o scenă după alta, alteori se oprește, contemplă un peisaj, un zâmbet, o lacrimă. Nu e un film pentru cei care caută acțiune non-stop sau efecte speciale spectaculoase. E un film pentru cei care apreciază o poveste bine spusă, pentru cei care se lasă purtați de emoții, pentru cei care cred că viața e mai mult decât o simplă succesiune de evenimente.
M-am simțit bine vizionând „When We Get There”. M-a făcut să zâmbesc, m-a făcut să mă gândesc, m-a făcut să mă simt mai uman. E un film care te lasă cu un sentiment bun, cu un gust dulce-amărui, cu o speranță reînnoită. Cred că e potrivit pentru oricine are nevoie de o gură de aer proaspăt, pentru oricine se simte pierdut sau confuz, pentru oricine crede în puterea prieteniei și a speranței.
Are o anumită vibrație similară cu „Little Miss Sunshine”.