Data lansării: 2026-02-13
Regizor: David DeCoteau
Distribuție: Vivica A. Fox, Ciarra Carter, Matthew Pohlkamp, Jamie Bernadette, Grisselle Escotto
Rating TMDb: 10
Am dat peste “The Wrong Baby Daddy” mai mult accidental și recunosc, titlul m-a făcut să ridic o sprânceană. Sună exact ca unul din acele thrillere de weekend, dar surpriza a fost mai mare decât mă așteptam. Nu spun că e un film de Oscar, dar reușește să te prindă într-o spirală de suspans din care nu mai vrei să ieși.
Povestea, la prima vedere, e simplă: o tânără, fericită că va deveni mamă, se trezește prinsă într-o rețea de minciuni și trădări care o fac să se îndoiască de tot și de toți. Cine este, de fapt, tatăl copilului? Și mai important, cine vrea să îi facă rău și de ce? Refuz să vă spun mai multe despre intrigă, pentru că plăcerea de a descoperi adevărul treptat este o componentă esențială a experienței. Cert este că te vei trezi punând la îndoială fiecare personaj, fiecare motivație.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost atmosfera. Regizorul David DeCoteau reușește să creeze un sentiment constant de neliniște. Chiar și în scenele aparent banale, simți că ceva rău stă să se întâmple, că pericolul pândește la fiecare colț. E un fel de tensiune subtilă care te ține cu sufletul la gură.
Ciarra Carter face o treabă excelentă în rolul principal. Transmite perfect vulnerabilitatea și disperarea personajului ei, o tânără care se simte complet singură și neajutorată. Vivica A. Fox, cu experiența ei, aduce un plus de credibilitate și mister. Nu o să vă spun ce rol joacă, dar vă asigur că prezența ei este esențială.
Ritmul filmului este bine gestionat. Nu e nici prea lent, încât să te plictisească, nici prea rapid, încât să nu ai timp să procesezi informațiile. De fiecare dată când crezi că ai deslușit misterul, apare o nouă întorsătură de situație care te obligă să reconsideri totul. E un joc inteligent cu spectatorul, care se simte implicat activ în rezolvarea puzzle-ului.
“The Wrong Baby Daddy” nu este un film pretențios. Nu încearcă să fie profund sau să abordeze teme filozofice complexe. Scopul lui este simplu: să te distreze și să te țină în suspans până la final. Și din punctul meu de vedere, reușește cu brio. E genul de film pe care îl poți savura într-o seară ploioasă, cu o pătură și o cană de ceai fierbinte.
Cu toate astea, nu e un film pentru oricine. Dacă te aștepți la un thriller cu efecte speciale spectaculoase sau la o dramă psihologică profundă, s-ar putea să fii dezamăgit. E mai degrabă un thriller psihologic accesibil, cu o intrigă bine construită și personaje interesante. Cred că va fi pe placul celor care apreciază filmele de suspans cu o doză bună de mister și răsturnări de situație. E perfect pentru fanii Lifetime, dar cu un plus de rafinament.
M-a dus cu gândul la “The Hand That Rocks the Cradle”.