Data lansării: 2026-02-13
Regizor: Dara Van Dusen
Distribuție: Johnny Flynn, John C. Reilly, Kristine Kujath Thorp, Gustav Lindh, Hilton Pelser
Rating TMDb: 4
Am văzut „A Prayer for the Dying” acum câteva zile și încă mă gândesc la el. Nu e un film ușor, dar e genul acela de experiență cinematografică care te urmărește mult timp după ce ai părăsit sala. E un amestec straniu și reușit de dramă existențială și thriller psihologic, iar felul în care reușește să te țină în suspans, în timp ce explorează teme profunde, m-a impresionat enorm.
Johnny Flynn e absolut hipnotic în rolul principal. Interpretarea lui e fină, dar intensă, și reușește să transmită un întreg univers de emoții doar printr-o privire sau un gest. E un personaj complex, cu un trecut tulburător și cu o luptă interioară constantă, și Flynn reușește să îl facă credibil și uman. Nu-l poți condamna complet, nici măcar când greșește, și asta e o dovadă a măiestriei lui.
Povestea se învârte în jurul unui preot tânăr, marcat de un eveniment tragic din trecut, care ajunge într-o comunitate izolată, unde încearcă să-și găsească liniștea și să își ispășească păcatele. Dar liniștea lui e tulburată de o serie de evenimente misterioase și de apariția unor personaje ambigue, fiecare cu propriile secrete și motivații. Atmosfera e apăsătoare, aproape sufocantă, și simți constant tensiunea care plutește în aer.
Regia Darei Van Dusen e impecabilă. Are un simț vizual deosebit și știe cum să creeze o atmosferă specifică prin intermediul culorilor, al luminii și al sunetului. Secvențele sunt lungi, contemplative, dar nu plictisitoare, iar ritmul lent al filmului contribuie la crearea unei senzații de claustrare și de inevitabilitate. E un film care te obligă să fii atent la detalii, să citești printre rânduri și să interpretezi semnele.
John C. Reilly și Kristine Kujath Thorp completează perfect distribuția, oferind interpretări nuanțate și credibile. Fiecare personaj are rolul său bine definit în economia filmului și contribuie la crearea unei atmosfere tensionate și pline de mister.
Nu e un film pentru toată lumea. E lent, introspectiv și abordează teme grele, cum ar fi moartea, credința, vinovăția și iertarea. Dar dacă ești genul de spectator care apreciază filmele cu mesaj, care te pun pe gânduri și care te provoacă să ieși din zona de confort, atunci „A Prayer for the Dying” e o experiență pe care nu ar trebui să o ratezi. E un film despre căutarea sensului în viață, despre lupta cu demonii interiori și despre puterea iertării. E un film care te face să te gândești la propria mortalitate și la importanța alegerilor pe care le faci.
Simți că ești acolo, alături de personaje, că le împărtășești frica, disperarea și speranța. E un film care te absoarbe complet și care te lasă cu un nod în gât și cu o întrebare persistentă în minte: ce ar trebui să facem pentru a ne găsi pacea interioară?
Un film cu o atmosferă similară, deși diferit ca poveste, care mi-a venit în minte e „First Reformed”.