Data lansării: 2026-02-06
Regizor: Marcio de Sousa Haz
Distribuție: Novák Erik
Rating TMDb: 0
Am văzut “Above Budapest” la o proiecție specială și, sincer, nu știam la ce să mă aștept. Titlul mă atrăsese, dar nu citisem nimic despre el înainte. Mă bucur că am mers cu mintea deschisă, pentru că a fost o experiență cinematografică neașteptat de puternică.
Filmul te aruncă direct în miezul acțiunii, fără prea multe explicații preliminare. Îl urmărim pe personajul lui Novák Erik, un tip aparent obișnuit, prins într-o spirală de evenimente care scapă complet de sub control. Nu vreau să dezvălui prea multe despre plot, dar pot spune că totul se învârte în jurul unei conspirații care depășește cu mult granițele capitalei ungare.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care regizorul, Marcio de Sousa Haz, a reușit să creeze o atmosferă constantă de tensiune. Chiar și în scenele mai liniștite, simți că pericolul pândește la fiecare colț. Camera urmărește îndeaproape expresiile lui Novák Erik, iar jocul lui actoricesc este extrem de subtil și convingător. Nu e nevoie de replici bombastice sau efecte speciale exagerate, totul se transmite prin priviri și gesturi mici.
Filmul nu e lipsit de momente de respiro, dar nici nu se pierde în detalii inutile. Ritmul este bine controlat, alternând secvențe de acțiune intensă cu momente de introspecție. Cred că regizorul a înțeles perfect cum să mențină publicul captivat, fără să-l obosească cu prea multă informație sau cu plot twist-uri gratuite.
“Above Budapest” nu e un film ușor de digerat. Te pune pe gânduri, te face să te întrebi cine sunt cu adevărat personajele și ce se ascunde dincolo de aparențe. Nu e genul de film pe care îl uiți imediat ce ieși din sală. Dimpotrivă, te bântuie zile întregi după vizionare.
Este un film pentru cei care apreciază thrillerele psihologice complexe, cu personaje bine conturate și o poveste inteligentă. Nu e neapărat pentru cei care caută doar divertisment pur și simplu sau acțiune non-stop. E mai degrabă pentru cei care vor să fie provocați și să iasă din zona de confort cinematografică.
M-a dus cu gândul, într-un fel, la “Enemy”.