Data lansării: 2026-01-30
Regizor: Campbell Jones
Distribuție: Chris Wittingham, John Wild, Ryan Prior, Kathleen Sutter, Mary Jayne Goeller
Rating TMDb: 0
Am văzut zilele trecute un film care m-a lăsat cu un nod în gât și o senzație stranie de melancolie dulce. Se numește „Remember When, Alden?” și, sincer, nu mă așteptam să mă atingă atât de profund. E genul acela de film care te face să te gândești la bunicul pe care nu l-ai cunoscut suficient sau la povestea pe care ai uitat să o mai ceri.
În esență, este un documentar, dar unul atipic, împletit cu elemente de istorie, aventură și, mai ales, cu un profund sentiment familial. Începe ca o călătorie, aparent simplă, a unui nepot, Alden, în căutarea trecutului bunicului său. Un bunic despre care știe doar frânturi, niște amintiri vagi, niște fotografii îngălbenite și un gol imens. Pe măsură ce Alden adună mărturii, documente și se aventurează pe urmele celui bătrân, descoperă o poveste mult mai vastă și mai complexă decât s-ar fi așteptat.
Nu e vorba doar despre război, deși Al Doilea Război Mondial joacă un rol central în viața bunicului. E vorba despre curaj, despre prietenie, despre sacrificiu și, mai presus de toate, despre supraviețuire. Dar nu o supraviețuire brută, ci una încărcată de umanitate, de loialitate și de speranța unui viitor mai bun. Filmul te poartă prin tranșee noroioase, prin peisaje devastate și prin momente de teroare, dar și prin clipe de camaraderie sinceră și de bucurie neașteptată.
Regia lui Campbell Jones este subtilă, dar eficientă. Nu forțează nota, ci lasă povestea să se dezvăluie treptat, cu răbdare. Iar actorii, chiar dacă nu sunt nume sonore, reușesc să redea cu autenticitate emoțiile și trăirile personajelor. Chris Wittingham, în rolul bunicului tânăr, are o prezență magnetică, iar Ryan Prior, în rolul nepotului, transmite perfect sentimentul de descoperire și de conexiune cu un trecut pe care nu l-a trăit, dar care îl definește.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera creată. Nu e un film grandios, cu efecte speciale spectaculoase, ci unul intim, introspectiv. Ritmul este lent, dar nu plictisitor. Te lasă să te scufunzi în poveste, să simți frigul nopților petrecute în tranșee, să auzi zumzetul avioanelor deasupra capului și să te emoționezi la fiecare descoperire a lui Alden.
Cred că „Remember When, Alden?” este un film potrivit pentru cei care apreciază documentarele bine realizate, dar și pentru cei care se simt atrași de poveștile despre război, nu din perspectiva bătăliilor și a strategiilor militare, ci din perspectiva umană, a impactului pe care îl are asupra indivizilor și asupra familiilor. Este un film despre legături, despre moștenire și despre importanța de a ne cunoaște trecutul. Este, de asemenea, un film despre iertare și despre găsirea păcii interioare.
Nu este un film ușor. Te pune pe gânduri, te emoționează și te face să reflectezi asupra propriei tale vieți și asupra propriilor tale rădăcini. Dar, în același timp, este un film frumos, profund și, în cele din urmă, plin de speranță. E genul de film pe care îl recomand cu căldură celor care caută ceva mai mult decât o simplă distracție.
Mi-a adus aminte, într-un fel, de *The Thin Red Line*.