Data lansării: 2026-01-30
Regizor: Shirin Neshat
Distribuție: Carlo Vistoli, Francesca Pia Vitale, Theodora Raftis
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “Orfeo ed Euridice – Teatro Regio di Parma” cu un nod în gât și o mie de gânduri. Nu e doar o operă filmată, e o experiență viscerală, o transpunere cinematografică a mitului care te bântuie mult după ce se aprind luminile. E genul de film care te face să uiți de popcorn și să te pierzi în emoții pure.
Știți cu toții povestea: Orfeu, îndurerat de pierderea iubitei sale Euridice, coboară în infern pentru a o aduce înapoi. Dar Shirin Neshat, regizoarea, nu se mulțumește să ne spună din nou aceeași poveste. Ea o reinventează vizual, o îmbracă într-o haină modernă, dar păstrând esența tragediei antice. Decorurile sunt superbe, minimaliste, dar sugestive, iar costumele, deși atemporale, te ancorează cumva în prezent.
Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost modul în care Neshat a reușit să creeze o atmosferă de vis, un amestec straniu de frumusețe și disperare. Muzica, bineînțeles, joacă un rol esențial, dar regia o amplifică, o transformă într-un personaj în sine. E ca și cum fiecare cadru, fiecare mișcare de cameră, ar respira partitura lui Gluck.
Interpretarea lui Carlo Vistoli în rolul lui Orfeu e absolut electrizantă. Nu e doar vocea lui, care te pătrunde până în măduva oaselor, ci și expresivitatea, modul în care transmite durerea, disperarea și speranța. Francesca Pia Vitale, în rolul Euridicei, are o prezență scenică magnetică, chiar dacă aparițiile ei sunt limitate. Iar Theodora Raftis, cu vocea ei cristalină, dă viață unui Amor plin de compasiune.
Ritmul filmului e lent, contemplativ, poate prea lent pentru unii. Dar eu am găsit această lentoare hipnotică, perfectă pentru a mă lăsa purtată de emoții. E un film care cere răbdare, care cere să fie savurat, nu devorat. E ca un vin bun, pe care îl guști cu atenție pentru a-i simți toate aromele.
Nu e un film pentru oricine. Dacă te aștepți la acțiune și efecte speciale, vei fi dezamăgit. E un film pentru cei care apreciază arta, pentru cei care sunt dispuși să se lase emoționați, pentru cei care cred în puterea miturilor de a ne oglindi umanitatea. E un film care te pune pe gânduri despre iubire, moarte, speranță și condiția umană.
E genul de film pe care l-aș recomanda cuiva care a apreciat “Cold War”.