Data lansării: 2026-01-20
Regizor: Michael Puro
Distribuție: Robin Bernstein, Rafael Trujillo
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la cinema cu un nod în gât. „They Called Us Trujillo’s Jews” nu e genul de film pe care-l uiți ușor. E un documentar istoric, dar mai mult decât atât, e o mărturie cutremurătoare despre supraviețuire și identitate. Uitasem complet de popcorn, eram complet absorbită.
Filmul explorează povestea tragică și aproape incredibilă a evreilor care au găsit refugiu în Republica Dominicană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sub conducerea dictatorului Rafael Trujillo. Imaginează-ți, Trujillo, un personaj controversat, un tiran nemilos, oferind azil evreilor persecutați! Paradoxul e absolut fascinant și, bineînțeles, profund tulburător.
Documentarul nu se ferește de complexități. Explorează motivele lui Trujillo, amestecul de interese politice, calcule pragmatice și poate, doar poate, o urmă de umanitate. Nu încearcă să-l absolve, ci doar să înțeleagă, să picteze un portret cât mai complet al contextului istoric. Interviurile cu descendenții evreilor refugiați, cu istorici și cu alți martori ai epocii sunt sfâșietoare. Asculți poveștile lor, felul în care s-au adaptat la o cultură complet diferită, lupta pentru a-și păstra identitatea evreiască în același timp construind o nouă viață, și realizezi cât de fragilă e viața și cât de puternic e spiritul uman.
Robin Bernstein, prin prezența ei calmă și vocea ei plină de emoție, ne ghidează prin această istorie complicată. Filmul nu se concentrează doar pe ororile trecutului, ci și pe moștenirea pe care acești oameni au lăsat-o în urmă, pe contribuția lor la societatea dominicană. E o poveste despre speranță, dar una învăluită în melancolie.
Regia lui Michael Puro e subtilă, dar eficientă. Nu caută senzaționalul, ci lasă poveștile să vorbească de la sine. Imaginile de arhivă, intercalate cu interviurile, aduc trecutul la viață într-un mod uluitor. Ritmul e bine controlat, permițând emoțiilor să se așeze, să te cuprindă. Nu e un film ușor de vizionat, te avertizez. E intens, e emoționant, e uneori copleșitor. Dar e un film important, un film care te face să te gândești la toleranță, la refugiu, la identitate, la responsabilitatea noastră față de istorie.
Cred că e un film potrivit pentru cei pasionați de istorie, de documentare bine realizate, pentru cei care sunt interesați de subiecte sensibile, dar abordate cu respect și inteligență. Nu e un film pentru copii, clar. E prea complex, prea dureros. Dar pentru adolescenți și adulți, e o experiență cinematografică care merită. Te va face să reflectezi mult timp după ce se vor aprinde luminile în sală. M-a dus cu gândul la „Schindler’s List”.