Data lansării: 2026-02-07
Regizor: Louie Faulkner
Distribuție: Louie Faulkner, Morgan Faulkner
Rating TMDb: 0
Am văzut „Aspect Ratio: The Movie” săptămâna trecută și, sincer, încă mă mai gândesc la el. Nu e genul de comedie pe care o uiți imediat după ce ai ieșit din sala de cinema. Are ceva aparte, o savoare ușor amară, dar extrem de plăcută.
Filmul e o incursiune în viața lui Louie, un regizor independent (interpretat chiar de Louie Faulkner) care se luptă cu o criză creativă acută. Nu reușește să mai scrie, nu reușește să mai filmeze, e blocat într-o buclă infinită de îndoieli și amânări. Într-un moment de disperare, apelează la sora lui, Morgan (interpretată de Morgan Faulkner), o artistă vizuală excentrică și plină de idei trăsnite, cu rugămintea să-l ajute să-și deblocheze creativitatea.
De aici începe un carusel nebun de situații absurde, experimente artistice neconvenționale și dialoguri spumoase. Cei doi frați se tachinează constant, se ceartă, se împacă, se provoacă reciproc să iasă din zona de confort. E o dinamică familiară, dar incredibil de bine redată, care te face să te simți ca și cum ai spiona o conversație privată, o sesiune de terapie improvizată, o joacă de-a “ce-ar fi dacă…”.
Nu e o comedie cu glume clasice, cu replici tăioase și situații previzibile. Umorul vine mai degrabă din observația fină a personajelor, din modul în care Faulkner surprinde absurditatea vieții de Zi cu zi, din juxtapunerea dintre aspirațiile grandioase ale lui Louie și realitatea lui meschină, plină de deadline-uri ratate și facturi neplătite.
Regia e minimalistă, dar eficientă. Faulkner lasă povestea să se desfășoare de la sine, fără artificii inutile, fără efecte speciale bombastice. Se concentrează pe expresiile actorilor, pe gesturile lor, pe subtilitățile limbajului non-verbal. E un film intim, realizat cu mijloace puține, dar cu o pasiune debordantă.
Atmosfera e ușor melancolică, dar presărată cu momente de euforie și umor negru. Ritmul e alert, dar nu sufocant. Filmul te poartă dintr-o scenă în alta fără să te lase să te plictisești, dar nici nu te bombardează cu informații. Are un echilibru perfect între momentele de introspecție și cele de acțiune, între dialogurile filozofice și scenele pur vizuale.
Nu știu dacă e un film pentru toată lumea. Cred că e mai degrabă potrivit pentru cei care apreciază umorul inteligent, auto-ironia, filmele indie cu buget redus, dar cu o viziune artistică puternică. Dacă te-ai săturat de blockbusterele hollywoodiene și vrei să vezi ceva original, ceva care să te facă să gândești, să râzi și poate chiar să verși o lacrimă, atunci „Aspect Ratio: The Movie” e pentru tine. Te avertizez, totuși: nu căuta răspunsuri simple sau soluții miraculoase. Filmul te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri, dar asta e, de fapt, frumusețea lui. Te provoacă să-ți explorezi propriile frici, propriile frustrări, propriile aspirații.
Și, vorbind de filme care te lasă pe gânduri, mi-a amintit un pic de “Adaptation.”