Data lansării: 2026-01-24
Regizor: Alexandra Olympia Peristeraki
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am văzut zilele trecute un film care mi-a răscolit niște amintiri și emoții pe care credeam că le-am îngropat bine. Se numește „ψυχοσάββατα” (Psycho-Sabbaths, dacă încercăm o traducere literală) și, sincer, nu știam la ce să mă aștept când am intrat în sala de cinema. Știam doar că regizoarea, Alexandra Olympia Peristeraki, e o figură proaspătă în cinematografia europeană, și asta mă intrigase.
Filmul te aruncă direct într-o lume stranie, o Grecie atemporală, undeva între tradiție și modernitate, unde superstțiile și angoasele se amestecă subtil cu cotidianul. Povestea urmărește viața unei tinere, Eleni, care se întoarce în satul natal după mulți ani petrecuți în străinătate. Motivul întoarcerii e unul trist: moartea bunicii sale, o figură enigmatică și puternică, în jurul căreia se țesuse o aură de mister și teamă.
Întoarcerea lui Eleni nu e una ușoară. Satul o primește cu reținere, cu priviri suspicioase și cu șoapte care o urmăresc la fiecare pas. Pare că fiecare piatră, fiecare umbră ascunde o amintire, o acuzație, un secret întunecat. Pe măsură ce încearcă să se adapteze și să înțeleagă moștenirea lăsată de bunica sa, Eleni descoperă o serie de evenimente bizare, legate de ritualuri străvechi și de credințe populare.
Ce m-a frapat cel mai mult la „ψυχοσάββατα” a fost atmosfera apăsătoare, aproape sufocantă, pe care regizoarea a reușit să o creeze. Paleta de culori, mai mult terne și umbroase, sunetele asurzitoare ale naturii și muzica subtilă, dar insistentă, contribuie la senzația de neliniște și de incertitudine. Nu e un film care te lasă să te relaxezi; e un film care te solicită, care te obligă să te implici emoțional.
Interpretarea actriței principale e remarcabilă. Transmite perfect zbuciumul interior al lui Eleni, lupta ei între rațiune și superstiție, între dorința de a înțelege trecutul și frica de a-l confrunta. Mi-a plăcut modul în care regizoarea a ales să nu ne ofere răspunsuri ușoare. Totul rămâne ambiguu, interpretativ, lăsând loc de reflecție după ce se termină proiecția. Rămâi cu întrebări, cu senzația că ai atins doar suprafața unui mister adânc.
Nu e un film pentru oricine. Dacă preferați blockbusterele pline de acțiune și efecte speciale, „ψυχοσάββατα” nu e pentru voi. E un film lent, contemplativ, care cere răbdare și deschidere. E pentru cei care apreciază cinematografia de autor, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați într-o lume onirică și tulburătoare, pentru cei care nu se tem să exploreze zonele obscure ale psihicului uman. Dacă vă atrage genul thriller psihologic cu accente folclorice, atunci ar trebui să-i dați o șansă. E un film care rămâne cu tine mult timp după ce l-ai văzut.
Mi-a amintit, într-un fel, de *The Witch*.