Data lansării: 2026-02-20
Regizor: Andrés Giménez
Distribuție:
Rating TMDb: 0
Am ieșit de la “Harajuku, FL” cu un sentiment straniu, ca după un vis foarte viu. Mă așteptam la ceva colorat, excentric, poate chiar comic, judecând după titlu, dar am primit o meditație melancolică despre identitate, apartenență și nostalgia locurilor pe care nu le-am cunoscut niciodată.
Filmul ne aruncă direct în viața Aiko, o tânără de origine japoneză care trăiește într-un orășel uitat de lume din Florida. Nu e clar cum a ajuns acolo, ce face sau care sunt legăturile ei cu lumea din jur. O vedem plutind prin zile, prinsă între jobul plictisitor la un magazin de suveniruri și visările ei despre străzile vibrante din Harajuku, Tokyo. Acolo nu a fost niciodată, dar imaginile, sunetele și energia acelui loc sunt omniprezente în viața ei interioară, hrănite de internet și de amintirile vagi ale unei bunici pe care nu o mai are.
Călătoria ei începe atunci când primește o scrisoare neașteptată, o invitație la o ceremonie ancestrală în Japonia. E un punct de cotitură. Plecarea nu e doar un zbor cu avionul, ci o scufundare într-o cultură pe care o idealizează, o confruntare cu așteptările familiei pe care nu o cunoaște și o încercare disperată de a-și găsi un loc.
Andrés Giménez reușește să creeze o atmosferă aproape palpabilă, o melancolie dulce-amară care te învăluie de la primele scene. Regia e subtilă, lăsând loc interpretărilor actorilor să vorbească de la sine. Nu e un film cu artificii vizuale sau dialoguri explozive. Din contra, tăcerea, gesturile mici și privirile spun mai mult decât ar putea o mie de cuvinte.
Aiko e interpretată cu o delicatețe remarcabilă. Simți confuzia ei, dorința ei de a aparține, frica ei de a dezamăgi. E un personaj fragil, dar și surprinzător de puternic, care se reinventează pe parcursul călătoriei.
“Harajuku, FL” nu e un film pentru oricine. Dacă te aștepți la o comedie romantică sau la o dramă plină de acțiune, s-ar putea să fii dezamăgit. E un film lent, contemplativ, care te invită să te pierzi în emoțiile personajului și să te gândești la propriile tale căutări. Cred că ar fi pe placul celor care apreciază filmele independente, cu personaje complexe și povești care nu se rezolvă întotdeauna într-un mod convențional. E un film despre identitate, despre legăturile dintre generații, despre puterea visurilor și despre faptul că, uneori, trebuie să călătorim departe pentru a ne găsi pe noi înșine.
Aș spune că “Harajuku, FL” se află undeva în aceeași categorie cu “Lost in Translation”.