Data lansării: 2026-02-17
Regizor: Alexander Negrete
Distribuție: Hailey Camblin, Chris Julius
Rating TMDb: 0
Am văzut „Seasons Blooming” acum câteva zile și încă mă bântuie. Nu e genul de film pe care-l uiți imediat după ce ai ieșit din sală. E din acelea care se cuibăresc undeva în subconștient și te fac să te gândești la el pe neașteptate, în mijlocul zilei, poate când te uiți la un copac gol într-o dimineață de toamnă.
Povestea e simplă, la suprafață. O familie se mută într-o casă veche, izolată, undeva la marginea unei păduri. Totul pare idilic la început, o evadare din agitația orașului, o șansă la un nou început. Dar, treptat, casa începe să-și dezvăluie secretele, secrete întunecate, legate de trecutul locului și de oamenii care au trăit acolo. Ceea ce m-a captivat e modul în care scenariul jonglează cu așteptările. Te face să crezi că ai înțeles ce se întâmplă, că ești cu un pas înaintea personajelor, dar apoi te surprinde cu o întorsătură neașteptată.
Hailey Camblin, în rolul mamei, e absolut fenomenală. Transmite o fragilitate și o determinare în același timp care te fac să empatizezi cu ea instantaneu. Chris Julius, în rolul tatălui, e mai rezervat, mai misterios, dar la fel de convingător. Ambii reușesc să construiască o relație credibilă, cu toate tensiunile și afecțiunea ei.
Regia lui Alexander Negrete e subtilă, dar eficientă. Nu se bazează pe artificii ieftine, pe sperieturi facile. Preferă să construiască tensiunea treptat, folosind imagini sugestive, sunete stranii și o atmosferă generală apăsătoare. E ca un coșmar care se instalează încet, fără să te avertizeze. M-am trezit de mai multe ori ținându-mi respirația, așteptând ceva teribil să se întâmple, deși nu eram sigur ce anume.
Filmul reușește să te facă să simți frigul umed al pădurii, mirosul de pământ reavăn și frica viscerală de necunoscut. Nu e un film pentru cei care caută o distracție superficială. E un film care te provoacă, care te face să te gândești la lucruri inconfortabile, la traumele ascunse în spatele aparențelor. E o dramă psihologică cu elemente horror, dar nu un horror sângeros, ci unul care se joacă cu nervii și cu imaginația.
Cred că ar fi pe gustul celor care apreciază filmele atmosferice, cu o poveste complexă și cu personaje bine conturate. Dacă vă place să vă simțiți inconfortabil și să ieșiți din zona de confort, atunci „Seasons Blooming” ar putea fi o experiență cinematografică memorabilă. Nu e un film ușor, dar e unul care merită văzut. E un film care rămâne cu tine mult timp după ce se termină, la fel ca ecoul unui strigăt în pădure. M-a dus cu gândul la „The Witch”.