Data lansării: 2026-01-31
Regizor: Rajesh James
Distribuție: Robin John Attinkara, Archana Philip, Robin Philip, Soorej Mannancherril, Edwin Parayampillil
Rating TMDb: 0
„Triloka” m-a prins pe nepregătite. Am intrat în sala de cinema cu așteptări vagi, atras fiind de afișul minimalist și de numele regizorului Rajesh James, pe care îl urmăresc de ceva vreme. Nu știam exact la ce să mă aștept, dar am ieșit emoționat, cu o senzație ciudată, ca și cum aș fi participat direct la o bucată de viață.
Filmul te introduce în universul unei familii indiene, aparent obișnuite, dar măcinată de secrete și de tensiuni mocnite. Undeva, în inima Kerala, trei generații se ciocnesc, se iubesc și se rănesc reciproc. E vorba de copilărie, de maturizare, de legăturile fragile care ne unesc și de eșecurile care ne definesc. Nu e o dramă greoaie, plină de artificii. Dimpotrivă, e o poveste spusă cu o delicatețe rară, cu o atenție obsesivă la detalii.
Copiii, interpretați de Robin John Attinkara și Archana Philip, sunt absolut naturali. Nu par actori, ci niște copii autentici prinși într-o aventură cinematografică. Reușesc să transmită inocență, curiozitate și, mai ales, o vulnerabilitate care te atinge direct. Nu spun mai multe despre poveste, pentru că ar fi păcat să vă stric surpriza. Pot doar să vă spun că fiecare personaj are propriile sale lupte, propriile sale frustrări și propriile sale motive.
Regia lui James este impecabilă. Măiestria lui nu constă în efecte speciale sau în scene spectaculoase, ci în modul în care reușește să creeze o atmosferă intimă și autentică. Te simți ca un musafir invitat în casa acelei familii, un observator tăcut al dramelor lor cotidiene. Ritmul filmului este lent, contemplativ, dar nu devine niciodată plictisitor. Fiecare cadru este atent construit, fiecare dialog are un sens, fiecare tăcere vorbește de la sine.
Muzica, discretă și subtilă, completează perfect atmosfera filmului. Melodiile tradiționale indiene se împletesc cu sunete ambientale, creând un peisaj sonor care te transportă direct în Kerala. Am simțit căldura soarelui pe piele, am auzit ciripitul păsărilor, am mirosit parfumul condimentelor. E o experiență senzorială completă.
„Triloka” nu e un film pentru toată lumea. E un film pentru cei care apreciază poveștile autentice, pentru cei care sunt dispuși să se lase purtați de emoții, pentru cei care cred că frumusețea se ascunde în detalii. Dacă sunteți genul de persoană care caută acțiune și suspans, s-ar putea să fiți dezamăgiți. Dar dacă sunteți dispuși să vă deschideți sufletul, „Triloka” vă va oferi o experiență cinematografică memorabilă. E un film despre familie, despre tradiție, despre acceptare și despre puterea vindecătoare a iubirii. E un film care te face să te gândești la propria ta familie, la propriile tale relații și la propriile tale alegeri.
Am ieșit din sala de cinema cu lacrimi în ochi, dar cu un sentiment de speranță. „Triloka” m-a făcut să cred din nou în puterea cinematografiei de a schimba lumea, măcar puțin.
Un film cu o atmosferă similară este „Departures”.