Data lansării: 2026-01-16
Regizor: Travis Long
Distribuție: Josh Brener, Karan Soni, Katy Stoll, Meghan Falcone, Adam Herschman
Rating TMDb: 0
Am văzut zilele trecute „B-Roll” și încă mă mai gândesc la el. Nu e genul de film care te lasă indiferent, te zgâlțâie un pic, te face să te simți inconfortabil, dar într-un mod bun, cred. Știi senzația aia când descoperi o trupă indie senzațională care nu e pentru toată lumea, dar fix pentru tine e? Cam așa m-am simțit.
Filmul ăsta nu-ți spune o poveste clasică, genul cu erou și antagonist. E mai degrabă o incursiune într-o lume a culiselor, a ambițiilor neîmplinite și a compromisurilor. Personajele sunt construite cu o finețe rară. Sunt oameni normali, cu defecte, cu dorințe meschine, dar și cu momente de sclipire. Te regăsești în ei, chiar dacă nu vrei să recunoști. E vorba despre un grup de oameni care lucrează la producții video obscure, clipuri corporate, reclame de duzină, chestii din astea. Viitorul lor e incert, frustrările se acumulează, iar tensiunile mocnesc sub suprafață.
Ce m-a frapat cel mai mult a fost autenticitatea lui. Regizorul, Travis Long, cred că a reușit să creeze o atmosferă veridică, aproape documentaristă. Nu e un film lucios, cosmetizat, ci unul crud, onest. Te simți ca un muscă pe perete, asistând la interacțiunile lor, la certurile mărunte, la momentele de camaraderie. Camera urmărește personajele îndeaproape, surprinzând expresii, gesturi, priviri care spun mai mult decât o mie de cuvinte.
Josh Brener, Karan Soni, Katy Stoll, Meghan Falcone și Adam Herschman au livrat niște interpretări de zile mari. Nu au exagerat, nu au căzut în clişee. Au fost naturali, credibili, umani. Am simțit că sunt acești oameni, că trăiesc viața asta. Nu am avut senzația că mă uit la niște actori care joacă un rol.
Ritmul e lent, deliberat. Nu e un film de acțiune, nu e un thriller cu suspans. E un film despre așteptare, despre deziluzie, despre efortul de a-ți găsi un sens într-o lume care pare indiferentă. Nu o să mint, pe alocuri m-a plictisit un pic, dar cred că asta a fost intenția. Filmul vrea să transmită senzația de monotonie, de rutină, de viață care se scurge printre degete.
E un film greu, nu e pentru oricine. Nu-l recomand celor care caută divertisment pur, o evadare din realitate. E un film pentru cei care sunt dispuși să se uite în oglindă, să se confrunte cu propriile temeri și frustrări. E un film pentru cei care apreciază cinematografia independentă, filmele cu substanță, care te fac să gândești. Cred că ar fi pe placul celor care au apreciat „Adaptation”.