Data lansării: 2026-02-06
Regizor:
Distribuție: Naveen Chandra, Divya Pillai, Divi Vadthya, Raja Ravindra
Rating TMDb: 0
Am văzut “Honey” zilele trecute și încă mă gândesc la el. Nu-mi vine să cred că am așteptat atât să-l văd. Auzeam zvonuri despre el, dar nu mă așteptam la impactul pe care l-a avut. E genul de film care te bântuie mult timp după ce se termină.
Povestea, la prima vedere, pare simplă. E despre o familie, aparent normală, care se mută într-o casă nouă. Dar, bineînțeles, nimic nu e ceea ce pare. Rapid, încep să apară lucruri ciudate, indicii subtile care sugerează că ceva nu e în regulă cu casa, sau poate cu ei înșiși. Scenariul e inteligent construit, pentru că te ține în suspans constant, fără să recurgă la trucuri ieftine. Nu sunt jump scares gratuite, ci o tensiune care crește treptat, sufocantă.
Naveen Chandra e absolut fenomenal. Transmite o fragilitate și o disperare care te fac să empatizezi cu el, chiar și atunci când nu ești sigur dacă e un personaj pozitiv sau nu. Divya Pillai și Divi Vadthya completează perfect tabloul familial, fiecare aducând o complexitate aparte rolurilor lor. Iar Raja Ravindra… ei bine, să zicem doar că prezența lui adaugă un strat suplimentar de mister și teamă.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost atmosfera. E sumbră, apăsătoare, dar în același timp are o frumusețe stranie. Regizorul reușește să creeze un sentiment de claustrofobie, chiar și în scenele care se petrec în exterior. Muzica e subtilă, dar eficientă, accentuând perfect momentele de tensiune. Luminile și umbrele joacă un rol important în crearea atmosferei, sugerând mai mult decât arată.
“Honey” nu e un film pentru oricine. Dacă te aștepți la un horror clasic, cu monștri și mult sânge, vei fi dezamăgit. E un film care explorează latura întunecată a psihicului uman, fricile și angoasele ascunse. E lent, deliberat, și cere răbdare din partea spectatorului. Dar dacă ești dispus să te lași purtat de poveste, vei fi recompensat cu o experiență cinematografică profundă și memorabilă.
Mie personal, mi-a lăsat un gust amar, dar într-un mod bun. M-a făcut să mă gândesc la lucruri pe care prefer să le evit, la fragilitatea realității și la cât de ușor poate fi distorsionată. Mi-a amintit de importanța legăturilor umane, dar și de pericolele pe care le pot ascunde.
Cred că ar fi pe gustul celor care apreciază filmele psihologice, cu un ritm mai lent și o atmosferă intensă. Dacă ți-a plăcut “The Babadook”, e posibil să te atragă și “Honey”.