Data lansării: 2026-01-14
Regizor: Katie Madonna Lee
Distribuție: Ann Myrna, Julie Nurenberg, Katie Madonna Lee, Joan Marlowe, Dustin Phillipson
Rating TMDb: 0
Am văzut ceva care mi-a dat fiori reci pe șira spinării și simt nevoia să împărtășesc. Se numește “Blessed: Live, Laugh, Run!” și, credeți-mă, titlul ăsta dulceag e o farsă sinistră. E genul ăla de film care te face să verifici de două ori dacă ai încuiat bine ușa, chiar dacă e miezul zilei.
Povestea, în aparență banală, te atrage ca un vârtej. O comunitate mică, izolată, unde totul pare idilic. Oamenii sunt zâmbitori, se ajută unii pe alții, au o credință puternică. Până aici, nimic neobișnuit, nu? Greșit. Sub stratul ăsta de perfecțiune bine lustruită se ascunde un secret întunecat, o tradiție înfricoșătoare pe care, pe măsură ce filmul avansează, o deslușești bucată cu bucată.
Ann Myrna e electrizantă în rolul principal. Nu o să vă spun exact ce rol joacă, dar pregătiți-vă pentru o interpretare intensă, care vă va face să vă puneți la îndoială propriile percepții. Restul distribuției, Julie Nurenberg, Katie Madonna Lee (care semnează și regia) și Joan Marlowe contribuie la senzația asta de claustrofobie colectivă, de pericol iminent. Dustin Phillipson e un plus excelent, aducând o tensiune subtilă, dar constantă, pe ecran.
Katie Madonna Lee a reușit să creeze o atmosferă greu de suportat. Nu e vorba de jump scares ieftine, ci de o acumulare lentă de tensiune, de o presimțire constantă a dezastrului. Ritmul e perfect calibrat – nici prea lent, ca să te plictisești, nici prea rapid, ca să pierzi nuanțele. E un film care te lasă să te zbați în propriile tale temeri.
Ce mi-a plăcut cel mai mult e că nu mi-a oferit răspunsuri facile. M-a forțat să interpretez, să trag propriile concluzii. E genul ăla de film despre care discuți cu prietenii ore întregi după ce l-ai văzut, încercând să deslușești toate straturile. Și nu e pentru toată lumea. Dacă ești sensibil la violență psihologică sau dacă te sperie ideea de fanatism religios, poate ar trebui să-l eviți. Dar dacă ești un fan al thrillerelor psihologice care te pun pe gânduri și te bântuie mult timp după ce se termină genericul, “Blessed: Live, Laugh, Run!” e un must-see.
Simți că ceva nu e în regulă de la bun început. E ca un tablou frumos pictat, dar cu o pată neagră ascunsă într-un colț. Și pe măsură ce te apropii, pata aia crește, te înghite cu totul. Mi-a amintit de un alt film care m-a ținut cu sufletul la gură: “The Witch”.