Data lansării: 2026-02-05
Regizor: Lisandro Boccacci
Distribuție: Lisandro Boccacci, Eduardo Saucedo, Miles Roper, Bobby C. Dodd, Jim Runyan
Rating TMDb: 0
Tocmai am terminat de văzut “Stray Kids” și încă mă învârt prin starea aia de confuzie amestecată cu o senzație puternică de disconfort, dar nu într-un sens rău. E genul de film care îți rămâne pe retină, te face să te gândești la el zile întregi. Nu e genul de popcorn movie, asta e sigur.
Filmul te aruncă direct în mijlocul unei rețele de criminalitate mărunta, undeva la marginea societății. Protagoniștii sunt niște tineri pierduți, fără busolă, care încearcă să supraviețuiască într-o lume care pare să-i fi abandonat. Nu sunt nici sfinți, nici demoni, ci doar oameni, prinși într-un carusel al violenței și disperării. Povestea se concentrează pe modul în care alegerile lor, chiar și cele aparent insignifiante, au consecințe devastatoare. Nu e un film despre gangsteri glorificați, ci mai degrabă o radiografie crudă a disperării și a lipsei de alternative.
Ce m-a impresionat cel mai mult e realismul brutal. Nu e nimic cosmetizat, nimic forțat. Dialogurile sunt tăioase, autentice, iar personajele sunt complexe, cu defecte și calități, care te fac să empatizezi cu ei chiar și atunci când iau decizii discutabile. Nu știu cum a reușit Lisandro Boccacci să scoată interpretări atât de puternice de la actori, dar e clar că a lucrat cu o pasiune contagioasă. Nu e un acting ostentativ, ci unul subtil, care te face să simți durerea și teama personajelor.
Regia lui Boccacci e extrem de atentă la detalii. Cadrele sunt atent construite, iar atmosfera e apăsătoare, sufocantă. Muzica, discretă, dar omniprezentă, amplifică senzația de tensiune și neliniște. Nu e un film care te lasă să respiri ușor, dar tocmai asta îl face atât de captivant. Te trage în vortexul lui și nu te mai lasă să pleci până la final.
Ritmul e lent, dar deliberat. Nu e un film care se grăbește să-și spună povestea. Te lasă să te afunzi în lumea personajelor, să le înțelegi motivațiile, să le simți fricile. E genul de film care cere răbdare și atenție, dar recompensează cu o experiență cinematografică intensă și memorabilă.
Nu e pentru oricine, asta e clar. Dacă preferi blockbusterele pline de efecte speciale și happy end-uri, “Stray Kids” nu e pentru tine. Dar dacă apreciezi filmele care te provoacă, care te pun pe gânduri, care te fac să simți ceva, atunci dă-i o șansă. E un film dur, dar sincer, care explorează laturile întunecate ale condiției umane. Te va zgudui, te va tulbura, dar te va și face să te gândești la ce înseamnă să fii om, în toată complexitatea și fragilitatea ta.
Mi-a adus aminte de “A Prophet”.